Femeia tatălui meu

9: Discuție dintre un serios și o fricoasă

    Ron. Stia de el. Avusese timp sa se intereseze de el, dar nu avusese timp o singura data sa iesim doar noi doi undeva. Ma durea sufletul.

     -Nu înțeleg de ce îți faci griji, pentru el. Ti-am spus ca te plac și nici măcar o secunda nu iti pasa.

     -Cand ai devenit tu asa de sireata? 

    Am zambit in coltul gurii. Am ales totusi sa raman retrasa. El ma privea mirat. Si-a dat fesul jos din cap si a oftat. Parul lui crescuse. Pentru prima data insa, il vedeam cu parul lung cu adevarat. Acum ii ajungea pana la umar. Puteam cu usurita sa i-l impletesc sau chiar... ah... ma duc prea departe iar cu gandurile.

     -Felicitari pentru masina, Kayle. Banuiesc ca ti-ai facut anul asta cadou singur, pentru ziua ta. Ma duc inapoi la servit la mese. Bunica cred ca iar s-a intins la vorba cu una dintre prietenele ei, pe undeva pe aici. Baietii cred ca au terminat și se aduna deja. De cd nu mergi sa le arati si lor masina ta? Cred ca ar fii încântați sa te vada cu ea. Pana la urma, e o achiziție super.

      Nu mi-a raspuns. Avea sa stea oare mult timp suparat pe mine, mototolindu-si fesul in maini? Băiatul cel mic al unchiului Vasil, avea ce sa se enerveze, daca isi dădea seama ca e singur in cafenea.

       Kayle, daca se supara pentru ca l-am sărutat, avea însă mult si bine sa se joace cu fesul ala. Putea sa o faca... Am ales doar sa ma ridic pe varfuri si sa fac cativa pasi, deja plangandu-ma ca am mult iarasi de strans si de maturat, acum ca toamna se instalase acolo pe deplin. Am simtit insa mana lui peste mana mea din nou si m-am intors nedumerita la el.

      -Ai vorbit serios? Tie chiar iti place de mine? Nu exista Ron sau altul în perisaj?

      Kayle, in ciuda faptului ca vrea sa arate ca un monstru si se comporta urat cu oamenii, de cele mai multe ori... e usor neindemanatic si timid, cand vine vorba de mine. Se abtine sa nu rada, cand pune ceva la cale si nu ma mintea. Nu era ca si cum nu ar fii putut sa o faca. Realizasem ca incepuse sa creada ca daca ma va minti, o voi face la randul meu si eu. Fusesem poate doar putin prea naiva, sa cred ca viata mamei mele, o voi ajunge sa o repet, daca voi alege sa iubesc pe cineva. Cum putea el fii un monstru, daca fix el ma impiedicase sa devin unul, in urma cu ceva timp?

      -Ihm... da. De ce as alege sa te mint, în legătură cu ce simt pentru tine?

      -Place, place... sau doar place asa acolo?

      -Care e diferenta?

      -Cand iti place, place de cineva, simti ca inima iti salta din piept si ti se ia pana si respiratia. Ajungi sa nu iti mai scoti persoana aia din cap si chiar sa vrei sa o vezi mereu. Cand doar iti place de cineva, banuiesc ca esti doar fericit sa iti petreci timpul in preajma sa, sa stai la un pahar si sa povestesti vrute si nevrute cu omul ala.

      -Tu de unde stii?

      -Aaa... mi-a spus mie un prieten. Stii ca am prieteni multi! a zis repede, panicandu-se.

      Intr-o zi, Kayle avea cu siguranta sa ma paraseasca pentru totdeaua. Avea sa se suie in masina sa si sa imi zambeasca la fel ca si acum, facandu-mi usor semn cu mana si zicandu-mi poate si ca nu vrea sa ma mai vada vreodata. Din fata portii, aveam sa il privesc cum dispare apoi treptat si sa imi inchid ochii, tremurand usor usor si incercand sa nu plang.

      -Atunci cred ca avem o problema.

      -Poblema? Ce problema? Unde? Care?

      -Imi place sa imi petrec timpul cu tine, sa povestim si sa mancam impreuna. Chiar si cand mergem cu bicicletele sau stam cu prietenii tai, imi place compania ta. Inima insa de asemenea imi salta din piept, cand iti aude vocea si simt ca respiratia mi se taie. Dar banuiesc ca nu e destul. De ce trebuie sa fii deja sotul meu? Faci ca totul sa fie usor. Nu mai am dupa ce alerga in viata asta, dupa ce incerca sa pun mainile si sa ma plang apoi prietenilor mei, caci tu nu intentionezi sa ma iei si de nevasta. Cred ca avem probleme serioase aici, Kayle... tu esti prea serios iar eu prea fricoasa. Ce ne facem de acum inainte?