Femeia tatălui meu

11: Un colț de fericire

        Nu am plecat nicăieri de Crăciun.

        Nici de anul nou si nici imediat după, nu am mers nicăieri. Bunica parca fusese pocita la gura. Localul nostru ajunsese la un nivel bun de recunoastere printre celelalte, asa ca mereu eram plini sau prinsi in multe activitati de promovare.

         Kayle se tinuse de cuvânt. Reusise sa o convingă pe sora unuia dintre prietenii lui, sa lucreze la noi, angajase pana si un bucătar, iar treptat, casa noastră a ajuns un loc unde misuna de oameni mereu. Unchiul si alti membrii ai familiei au vazut imediat potentialul acelei mici afaceri si nu s-au oprit acolo.

      Am ales sa mutam toate lucrurile noastre la mansarda. Practic acolo locuiam, acum. Acolo cele doua camere neterminate, au ajuns pentru noi, singurele ce sa ne amineasca, ca si noi locuim încă in locul acela. Chiar si asa, eram doar eu și cu bunica. Kayle rar ramanea peste noapte. Dacă ramanea, alegea sa doarma jos, pe canapeaua de langa bucătărie sau pe scaune. De groaza si cu omul asta.

        Restul casei? S-a transformat rapid intr-un santier. Credeam ca etapa aia avea sa dureze o vesnicie. Aparent nu si pentru Kayle, unchiul nostru si oamenii lor de baza. Zilnic vedeam cum camerele sunt transformate si apoi intr-un spatiu select, casa aia ajunge sa devina doar văzând cu ochii. Chiar si asa, ne mergea bine.

         Zâmbeam mereu, ma luam cu orele de la scoală, putinul timp liber îl petreceam in pauze cu Yeri si lucram. Ce as mai fii vrut sa îmi doresc? Pe Kayle... Momentele noastre romantice erau numărate pe degete.

       Nu eram insa deloc genul ce sa se plângă. Eram constienta ca admiterea la facultate, ii bătea la usa. Chiar si asa, m-am trezit brusc ca era aprilie si de data asta implineam 17 ani, inconjurata de o multime de oameni si nici ca stiam cum sa reactionez. Dar eram fericita... Eram acasă... Doar de-as fii stiut atunci, ca nimic nu durează... De stiam, as fii ales o viata sa rămân la vârsta aia si nimic mai mult.

      Nimeni nu a reusit sa il convingă pe Kayle sa se ducă la facultate. Se hotarase deja, ca dacă încă doresc sa merg la facultate, o va face doar cu mine. Aveam astfel pentru prima data, sa fim în ceva, de la același nivel. Insa chiar si asa, nu asteptam ziua mea de nastere. Curand aveam sa fac cu Kayle un an de la căsătoria noastra... din interes comun.

       -Ma uit la tine și imi amintesc mereu, ca ești proasta. Esti măritată practic cu unu bun în draci... care nici măcar pentru o singura data nu s-a atins de tine. Nu e bizar? Adică... mie nu mi-a trebuit prea mult. După o luna, deja eram cu al meu la hotel și testam calitatea saltelei. Dacă îți e aiurea cu bunica-ta, te las la mine. Gasesti tu un motiv sa il chemi pe Kayle. Săptămâna asta sunt singura în toată casa. Ce zici?

      -Ce zic? Am intrebat ofticat, ștergând in continuare niște pahare, fiind oarecum frustrata. Yeri din nou se trezise sa ma enerveze. Kayle e plecat la canton. Bunica are nu știu ce întâlnire pentru a cere niște fonduri suplimentare... eu fac pe sefa aici. Crezi ca îmi arde de altceva?

        Și in seara aia am închis tarziu. Aveam insa noroc. Dormeam 5 ore, inainte sa ma duc la scoala.

       -Era mai amuzant când toți credeau ca te vezi cu Ron. Kayle nu iti da deloc atenție. Cum reziști? Nu te gândești ca ar putea fi alta?

       Nu era ca si cum nu stiam asta. Din iarna și pana în luna aia nenorocita, puteam numără pe degete, de câte ori Kayle ma sarutase sau îmi mai vorbise in privat. Ma gandeam insa ca nu e ok sa fiu posesiva cu el. Stabiliseram de comun acord, sa pastram relatia aia și casatoria. Dacă avea sa se intample ceva între noi, urma sa vedem... nu?

      -Poate ca nu zic, insa ii știu toate femeile din cercul lui! am raspuns relaxandu-mi mușchii spatelui și în aceeași măsură, îndreptandu-ma. Eram calma. Am asezat și ultimile pahare la locul lor si m-am uitat în jur, sa verific dacă totul e la locul lui. Poate nu il vezi pe Kayle aici, insa prezenta lui se simte. Un tip, trebuie sa fie suficient de nebun, sa vrea sa se apropie de mine... e vorba dor de cateva ore la mijloc si aflu ca are ceva rupt in el. De cele mai multe ori, nici măcar Kayle nu e cel care i-a provocat ranile.