Capitolul 30

9 1 0
                                    

- Amalia aici te rog

- Ada nu te panica te rog

- Amalia sânge

- Theodor te rog scoate-o pe Ada afara te rog

- Haide Ada

Și o ia de umăr

- Am nevoie de cineva aici

- Vin eu Amalia

- Ok mersi

- Cum te simți ca am terminat asa repede

- Sunt obosita Theodor, și după operația aia și după pacienții ăștia

- Hai sa bem o cafea

- Nu mai am timp..

- Amalia?? Îmi ascunzi ceva??

- Nu doar ca.. da.. am fost admisă

- Serios?? Felicitări

Și mă ia în brațe

- Și nu ești supărat?

- De ce aș fi supărat??

- Pai și tu??

- Poate o sa fiu și eu admis

- M-aș bucura sa fiu cu tine, nu cu Mădălina

Si radem

- Deci mergem sa bem cafea??

- Mai întrebi?

La cafenea se îndreaptă o fata către noi

- Amalia..

- Da??

- Mulțumesc pentru mai devreme aș dori dacă ai putea desigur sa ma ajuți..

- Eu?? Pe tine??

- Da dacă vrei..

- Pai nu știu ce sa zic..

- Este okay dacă nu vrei

- Lasă-mă sa ma gândesc mai luat prea brusc

- Bine

Și pleacă

- Tocmai ți-a cerut ajutorul?

- Asa se pare

Și ridic umeri în semn ca nu stiu

- Ok asta poate fi imposibil

- Adică??

-  Sa îți ceara ajutorul după ce știe..  nu ți se pare suspect

- Nu știu ce sa zic

- Tu nu știi nimic Amalia

Și râde

- Acum intram înăuntru??

Ajung acasă si îmi trântesc plantonul pe canapea ma trântesc jos și oftez ma uit prin împrejur și vad ca nu este nimeni

- Hardin, pana acum trebuia sa fie acasă. Ma duc în camera mea si adorm instant

De dimineață vad ca nu a venit Hardin și îmi fac mii de griji asa ca decid sa îl sun

- Hardin?? De ce nu ai răspuns până acum??

- Iubito am rămas cu Mădălina

- Bun și eu??

- Tu ce??

- Chiar nici un semn nimic

- Iubito nu cred ca este cazul ca să faci acum crize de gelozie

Dragoste OarbăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum