Alarma era pusa mereu la ora 10 dimineata, dar nu ma trezea intotdeauna. Dupa o noapte in care terminasem vreo trei emisiuni diferite si citisem doua rezumate pentru ora de literatura, ochii mei nu mai suportau razele soarelui. Ma jur ca perdelele ar trebui sa isi dea demisia pe motiv de incompetenta. Tata avea o vorba despre noapte si zi. Dar din pacate, nu mi-o amintesc. Ma trezesc totusi, cu greu, invingand gravitatia si lenea, cele doua forte care ma tineau la pat si, usor-usor ma pregatesc de scoala. Mintea mea era inca relaxata, de scoala nu imi pasa. Intr-un fel sau altul, tot ma exmatriculeaza.
Imi fac o ciocolata calda si admir vremea de afara. Asta mi-a luat dupa ceasul din hol o ora. S-a dus si sansa de a ajunge la scoala inainte sa vina profesorul. Ma imbrac lent(pentru prima data in uniforma), parca tragand de timp cum trage baba de pensie si ma urc in primul metrou care vine. Apartamentul meu era situat chiar in fata statiei, iar la mine in casa era o liniste de iti cadeau urechile. Ca orice taranca venita la Bucuresti intr-o vizita mai mult sau mai putin temporara, am coborat la 2 mile departare de liceul unde invat. Ar fi putut fi si doua strazi intre acel bulevard si liceul meu, dar tot nu m-as fi orientat bine. Chiar cand imi ziceam ca norocul e pentru prosti, vad norocul. Ba chiar ma saluta politicos.
- Esti de pe aici? spune colegul meu de banca,
- Azi da. ii zambesc jenata, sper ca o sa inteleaga situatie si o sa ma lase in pace.
- Pai eu ma duc la liceu. Daca te decizi sa acorzi putin din timpul tau cursurilor de astazi, poti sa ma insotesti.
- Aoleo, dar mereu am vrut sa mananc shaorma cu un baiat.
Il trag de mana si il imping in primul fast food pe care il detectez cu radarul meu spiritual (am un talent la a gasi chestii care imi fac rau).
- Dar asa o sa intarziem la matematica.
Sincer nu parea asa de deranjat de aceasta situatie. Ii strig 'bucatarului' sa ne faca doua shaorme si sa mi le treaca pe un bon. Sinteam ca trebuie sa fac bine economiei de vreme ce tatal meu e un maestru al evaziunii fiscale.
- Lasa ca platesc eu. La mate' nu merg, mi s-o sinucis cartea.
- Stai, ce? De ce sa se sinucida cartea aia satanica?
- Avea prea multe probleme.
Mihai imi dadu o privire care se putea citi astfel : 'nu mai face glume, nu esti amuzanta'.
- O sa am absenta din cauza ta...
- Doamne, esti asa de retardat tot timpul sau azi e ocazie speciala?
- Ce parinti ai tu, Alexandra... Copil facut de alocatie.
- In primul rand spune-mi Alex. In al doilea rand, tatal meu este un om de afaceri care a fost pe nedrept acuzat de crima, jaf armat, spalare de bani, fals in acte si dare de spaga. Iar mama ...
- Sa ghicesc : a murit.
- Nu suntem intr-un film cu mafioti. Mama e o prostituata.
- Esti sigura ca ar trebui sa mancam de aici? Miroase ciudat.
- Ai tu nasul prea aproape de gura.
- Ce rea esti.
- Nu sunt ma-ta sa fiu draguta. Apropo parintii tai ce fac?
- Tata e mediator, iar mama e manager.
- Parintii mei sunt mult mai smecheri clar.
Cand ne primim pana la urma shaormele, observam un sos verde. Intrebam si noi ce e acel sos si ni se raspunde pe un ton enervat ca e ketchup. Platesc si plecam, suparati ca acest 'restaurant' e departe de asteptarile noastre.
