Era o zi frumoasă de toamnă și vântul bătea spre nord-est la 30 de grade (orice ar însemna asta). Mă ridic alene din pat, mă târăsc spre dulap și mă întreb : oare suntem singuri în univers? Apoi mă îmbrac, convinsă fiind că sunt un extraterestru și rasa mea va veni în curând. Mi-e dor de ei. Îl aștept pe Mihai vreo 10 minute în fața scării și când se decide să vină arată de parcă s-a îmbrăcat cu ce era în gunoi. Atunci tipul căruia îi vând substanțe halucinogene ilegale (în niciun caz droguri) oprește în spatele nostru și mă strigă pe poreclă, de care nu vreau să îmi amintesc.
- Victor, am treabă.
Victor o șterge imediat. Probabil că nu vrea să vorbească decât în intimitate cu dealer-ul lui favorit.
- Hai să mergem. Spun eu în șoaptă, puțin speriată de apariția lui Victor.
După 3 ore de studiat eram morți de oboseală. Sigur proiectul era perfect, dar cred că am pierdut câțiva neuroni pe teren. Stând în pat, ne uităm amândoi la TV. Atunci am realizat oportunitatea ce mi se arată ... adică să îl cunosc și posibil să îl omor dacă va încerca să mă cunoască el pe mine. Nu am mereu intenții rele, câteodată dorm.
- Mihai, hai să vorbim despre tine. Eu respect foarte mult LGBTQ.
- Ce-i aia?
- Nu te preface pe lângă mine, știu că ești gay.
- Alex, te rog nu glumi.
Îl iau în brațe și îl pup pe obraz prietenește.
- Este ok, accept homosexualii. Trebuie să te deschizi către mine. Știu că îți place să o primești, poate să o dai, dar asta e greu de imaginat.
- Bine, dar îmi dai numărul băiatului acela.
- Ce dracu, ești gay? Are sens.
Mihai roșește de furie și încearcă să mă împingă din pat cu o tentativă de lovitură de băiat adolescentin. Scot limba la el. Apoi dintr-odată adopt un comportament mai serios, fac asta când vine vorba de dragoste.
- Uite. Am o idee. Ce ar fi să mergem undeva în noaptea asta. O să am grijă de tine, ok? Iar tu o să îl cunoști pe Victor.
- E ceva ce ar trebui să știu despre el?
- Nu. Nu în mod special. Dar sunt câteva lucruri pe care vreau să le discutăm. (Era momentul meu să îl trag de limbă.)
- S-sigur.
- Când ai știut clar că ești gay?
- Clasa a șaptea. Un verișor a venit pe la mine și ne-am bătut. Bătaia s-a transformat în altceva... Nu a mai venit pe la mine niciodată. (Când îmi transform zâmbetul amabil în cel pervers mi-o ia înainte ca un nesimțit la nfs). Și nu, nu a fost sex. Am stat unul în brațele altora, aveam 13 ani.
- Hmm... De ce ți-ai vopsit părul?
- Îmi place culoarea.
Nu acesta era adevărul. Voia o schimbare, voia să fugă de ceva. Din păcate pentru el viața e ca nisipul mișcător, cu cât fugi mai repede cu atât te afunzi singur.
- Victor e biker. Ar trebui să îți cumpărăm o motocicletă. Una roșie cu flăcări...
Entuziasmul meu fu tăiat de comentariul lui:
- Cu ce bani? Știu că tu trăiești în pom, dar banii nu cresc acolo.
- Banii nu sunt o problemă. Voi aranja eu totul.
- Nu te pot lăsa să faci asta. Trebuie să fac și eu ceva în schimb.
Știu ce vreau în schimb de la el. Dar îmi mușc buza și mă abțin.
- O să îți cumpăr ce vrei tu, când vrei tu.
- Nu ai prea multă experiență cu prietenii, nu?
Îi arunc o privire urâtă. Sincer nu m-am gândit niciodată la asta. De ce cumpăr mereu lucruri ? Poate pentru că vreau să fac oamenii fericiți? Nu cred că acesta ar fi răspunsul, nu mă cunosc ca fiind o persoană altruistă. Ceea ce e clar e că tata îmi trimite bani cât să cumpăr orice îmi vreau.
- Măcar știi să conduci o motocicletă? Întreb eu puțin rușinată că nu m-am gândit la asta.
- Cine mă crezi? Unchiul meu e obsedat de orice cu motor. Știu să conduc de la 15 ani.
Era decis atunci. Restul zilei a trecut chinuitor de repede. Am avut totuși timp să cumpăr cele trebuincioase, cască, motocicletă, jacheta de piele cu ținte. Fusesem martoră la transformarea unui băiat într-un... băiat care se îmbracă mai bine. Haina nu îl face om și sunt sigură că Mihai a rămas la fel de fraier. Pe la ora 9 îl las să se culce pe canapeaua mea pentru că vom avea o noapte lungă. Pe la 12 începe petrecerea, dar la 3 ne facem noi apariția. E o oră specială din două motive - e ora Diavolului și ora curselor ilegale. Victor era arbitru, problema cu genul ăsta de curse e că de obicei primul ajuns la linie dispare până la sfârșitul nopții așa că trebuie să se aleagă altul. Mihai nu va intra decât la sfârșit, la proba filmată de drifturi. De fapt nu era deloc o probă, dar aveam nevoie de ceva care are să îl impresioneze pe arbitru. Văzând că e aproape miezul nopții și că m-am plictisit de făcut planuri malefice, reflectez un pic la cuvintele lui Mihai. 'Nu ai prea multă experiență cu prietenii,nu?'. Știu că nu o spusese ca o insultă. Dar avea dreptate. Obișnuiesc să cumpăr oamenii. Oricine are un preț. Am avut mulți prieteni, dar oare pe câți i-am cumpărat? Stau și socotesc în minte până răspunsul mi se arată. Pe toți. Singurii care stăteau cu mine fără să le fie frică voiau mereu câte ceva. Dar nu am dreptul să mă simt rănită, nu mă calific la sentimente de genul. Timpul trece repede când te afunzi în gânduri și înainte să îmi dau seama venise timpul plecării. L-am sunat pe Hans ca să ne ducă, dar am sfârșit prin a merge cu motocicleta. Nu vreau să dau multe detalii, dar am simțit cum Mihai se încordează de fiecare dată când mă mișcam. Ar fi fost cam incomod să nu îl țin în brațe.
Am ajuns la locul stabilit și mi-am pus din nou masca de adolescentă cu probleme. L-am avertizat să nu fie drăguț cu nimeni și în niciun caz să nu se dea în spectacol. Îl las singur o vreme, mă simt ca și cum am grijă de el, de parcă mi-a activat un fel de simț matern ascuns, și mă arunc în mulțimea de oameni. Muzica bubuia din boxele așezate lângă mașini, eram într-o parcare de la periferii. Înafară de copii beți și copii drogați nu văd nimic la orizont. Când îl găsesc pe Victor, e puțin șocat de apariția mea. Trage scurt din țigara lui înainte să îmi scuipe parcă niște vorbe.
- Credeam că nu îți plac motocicletele.
- Iar eu credeam că nu ești un onanist bătrân, dar ne-am înșelat. Dă și mie, nenea.
Mă lasă să trag un fum, dar mă înec. Ce pula mea era în țigara aia m-a amețit rău de tot. Prin ceața din fața ochilor mei văd o motocicletă roșie și un tip călare pe ea. Ca să înțelegeți că îl vedeam de sus, noi stăteam la nivelul al doilea în timp ce el ambala motorul de jos, la primul nivel. Era ca un fel de arenă, jos erau luptătorii, iar noi stăteam la balcon. Colțul VIP pentru vedete de carton și diferiți negustori cinstiți ca mine.
Mihai chiar se pricepea. Se observa clar siguranța de sine pe care o afișa. Nu l-am mai văzut așa. Un sentiment ciudat încolțea în sufletul meu, dar nu i-am dat atenție.
- Pariez că tipul acela arată bine.
- Știe ce face. E nou? Stai așa... E tipul tău?
- Da. Adică nu... Nu al meu. Ce vrei să zici prin al meu?
- Angajatul tău. Stai, Kill roșește? Îmi imaginez cumva?
- Spune-mi Alex.
Mă strecor pe lângă corpul lui masiv și mă îndepărtez ușor de el. Sincer vorbind, arăta foarte bine de la spate. Cu părul lui lucios, scurt și negru, ochii verzi-albăstrui și niște buze subțiri părea iubitul perfect. Avea o configurație solidă, de atlet aproape. Mihai ... Era opusul. Nu am timp să mă gândesc prea mult la el că cineva dă peste mine și cad pe jos. Nu a dat din întâmplare, fugea... Fix ca toți ceilalți care treceau pe lângă mine, unii călcându-mă. Fugea de ce? Urechile mele ascuțite au prins din zbor răspunsul. Sirene. Sirene de poliție.
