Dragoste interstelara

Capitolul 2

Stau pe canapea incercand sa gasesc o emisiune pe placul meu . Din pacate gasesc doar : seriale turcesti, emisuni despre gatit, modeling si emisuni de scandal. Nici o sansa sa gasesc ceva despre extraterestrii?! Ma opresc o clipa si incerc sa-mi amintesc ultimul cuvant spus . Oo da ... "extraterestrii". Ma simt un pic dezamagita de propriul raspuns avand in vedere ca acest cuvant mi-a adus eticheta de 'ciudata' scolii.Nu as putea uita niciodata cum a inceput toata atractia mea pentru existenta vietii pe alte planete.

Aveam 5 ani, pe atunci eram doar o simpla fetita peltica cu ochi albastrii si parul blond prins in doua codite. Parintii mei se certau ca deobicei iar eu nesuportand tipetele lor zilnice am decis sa ies in gradina din spatele casei. Nu mai plouase de mult asa ca iarba si florile erau cam uscate. In timp ce ma plimbam am observat o poteca unde totul parea diferit, mai plin de viata , mai luminat. Eram o fetita timida dar lumina de la capatul aleii ma atragea atat de tare incat depasea sentimentul de frica al necunoscutului. Cu cat ma apropiam mai mult distingeam o silueta de copil care se juca in iarba, dar nu ori ce fel de copil. Pielea lui stralucea de parca era facuta din diamante . Cand il priveai era ca si cum te-ai fi uitat la un cer instelat . Ma apropii incet de el si incerc sa il ating dar se intoarce imediat ca si cum mi-ar fi simtit prezenta.
-NU! spune pe un ton ingrijorator.
Speriata ma dau doi pasi inapoi .El se ridica de pe iarba . Observ ca e de aceeasi inaltime cu mine deci nu ar trebui sa fie mai mare ca varsta . Dupa un minut de liniste decis sa sparg gheata.
-Buna! Eu sunt Iris. Pe tine cum te cheama?
-Numele meu este Allen .
-Aham...Esti nou in caltiel ?
-Nu, defapt sunt in vizita.
-Cat timp stai ?
-Nu stiu sigur,dar nu prea mult .
-Vlei sa fim plieteni?
-Da.
-Atunci ulmeaza-ma!
Tin minte ca aceea a fost prima mea noaptea cand am stat mai mult de jumatate de ora fara parinti, era o realizare pe atunci. Allen era diferit nu nu mai prin fizic ci si prin comportament, raspundea la unele intrebari ca si cum ar fi un om mare, folosea cuvinte lungi si complicate de care nici macar nu auzisem. Dupa catva timp Allen se opreste ca si cum in fata lui s-ar fi aflat un perete si tocmai a dat cu capul in el .
-Trebuie sa te intorci acasa!
-De ce?
-Parintii tai au inceput sa te caute si probabil au inceput sa se ingrijoreze.
-De unde stii?
-Sa spunem doar ca stiu.
Am ajuns acasa in 5 minute am intrat prin usa din spate si m-am dus in sufragerie. Acolo mama si tata incepusera sa dea telefoane la vecini,rude,politie. Cand m-au vazut au lasat telefoanele sa cada pe parchet doar ca sa ajunga mai repede la mine.
-Iris, unde ai fost?spune mama.
-In spatele gladinii , m-am jucat cu Allen.
-Cine este Allen?
-Un baiat care a venit prin vizita in caltiel.
-Aahm...Si Allen cati ani are?
Stau. Ma gandesc, si nu gasesc nici un raspuns.Am vorbit cu el despre multe lucruri,hobby-uri, jocuri dar nu mi-a spus cati ani are.
Ma fastacesc de pe un picior pe altul,imi musc buza si dupa imi frec barbia ca si cum incerc sa imi aduc aminte ceva.
-Mmhmh...E de o valsta cu mine.
-Bine atunci, poate maine ni-l prezinti si noua,spuse mama aruncand o privire spre tata.
-Da!
-Hei uite cat e ceasul, a trecut de ora ta de culcare. Hai fugi repede in camera ta.
Pana am adormit nu m-am gandit decat la cat de mult ma voi distra acea vara cu Allen. Si chiar asa a fost. Eram cei mai buni prieteni, nu aveam secrete unul fata de celalalt. Parintii mei il credeau un exemplu pozitiv pentru ca era inteligent si cuminte.
Totul mergea bine pana cand intr-o noapte el a venit la mine si mi-a spus ca trebuie sa se intoarca acasa. L-am intrebat cand avea sa se intoarca dar a facut imediat o fata trista si mi-a spus: Nu ma voi ma... poate vara viitoare. A spus asta doar ca sa nu ma faca sa sufar, pentru ca el nu s-a mai intors niciodata.
L-am asteptat in fiecare vara timp de 5 ani pana cand mi-am dat seama ca astept degeaba. Am incercat sa imi dau seama de ce , am inceput sa caut pe internet raspunsuri la comportamentul lui ciudat iar toate imi spuneau acelasi lucru. Prietenul meu era un EXTRATERESTRU. De atunci m-aminchis in mine si am dezvoltat o obsesie pentru existenta vietii pe alte planete. Obsesie care i-a facut pe parintii mei sa divorteze pentru ca se invinovateau unul pe altul pentru comportamentul meu antisocial.
Un sunet ma face sa pierd firul amintirilor: Cioc, cioc!
Probabil mama s-a intors de la intalnirea cu noua ei "cucerire". Deschis usa si o vad pe mama care era insotita de un barbat. Respectivul imi ia mana o saruta si zice:
-Buna seara!