Prolog

479 21 36
                                    

Cred că fiecare persoană a avut un moment în viața ei când a spus: " gata, nu mai pot ". Acel moment în care simți că nimic nu mai are sens, că absolut tot ce te înconjoară e ceva lipsit de esență, ceva ce nu face parte din tine.

Mereu mi-a plăcut să cred că sunt puternică.

Mereu am crezut că știu ce drum să apuc în viață.

Mereu am avut curaj în a nu renunța la nimic.

Dar m-am înșelat. M-am înșelat atât în ceea ce privește viața personală, cât și în ceea ce privește viața profesională.

Cred că în viața fiecărei fete a existat acel băiat pus pe un piedestal imposibil de ajuns din diferite motive.

Nu cred că a existat vreo fată, cel puțin asta îmi place să cred pentru a nu mă simți atât de fraieră, care să nu fi plâns după acel băiat.

Și nu cred că a existat vreo fată care, dacă s-ar fi aflat în această situație, să nu-și fi dorit să mai existe cineva ca ea pentru a nu simți că destinul, karma, soarta sau ce o fi, își bate joc în cel mai mizerabil mod, jucându-se cu latura cea mai sensibilă.

Dacă în copilărie îmi spuneam că nu mă voi îndrăgosti. Acum pot spune că iubirea e cel mai mare dușman pe care l-aș fi putut avea. Urăsc iubirea. Nu o mai vreau în viața mea.

All of meUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum