All of me

{8}

Din fericire am scăpat fără să dau la boboci. A fost o alarmă falsă. Îmi dau cu apă pe față pentru a scăpa de starea aia de slăbiciune fizică.

— M-ai speriat ca dracu'  Chiara! Sigur ești bine ? – mă întreabă îngrijorată Abby.

— Sunt bine, nu e cazul să îți faci griji!

— Promit că nu‐ți mai dau așa ceva! – spune și ridică mâna în semn de "promit", scoțându-mi un zâmbet.

— Eu beau doar vin, în rest nu vreau să aud de altă băutură alcoolică.

— Nu risc ! De ziua ta îți iau o sticlă de apă plată, măcar știu că de la asta nu dai la boboci !

— Să vezi ce îți fac eu cadou după .....

— Ok, ok, pică asta ! – rectifică imediat râzând. – Acum să ne întoarcem, noaptea nu s-a terminat !

Până să apuc să răspund mă împinge afară din baie. La depărtare îl văd pe băiatul ce a cântat mai devreme, pe care l-am lovit în disperarea mea de a ajunge mai repede la baie. Nu știu dacă să mă duc să îmi cer iertare, mi-e teamă că va fi prea dubios să fac asta și probabil va crede că vreau să mă bag în seamă cu el. Băieții sunt prea complicați. Ar trebui să vină cu instrucțiuni de utilizare, doar așa m-aș descurca cu ei.

— Am o dilemă...– îi mărturisesc prietenei mele – nu știu dacă să mă duc să-i cer scuze băiatului de care m-am izbit în drum spre baie. E tipul ce a cântat mai devreme.

Abby mă privește confuză pentru câteva secunde, apoi cade pe gânduri pentru alte câteva secunde și apoi începe să râdă.

— Ești sigură că nu te-ai îmbătat ? De când îți ceri tu scuze așa de ușor? E efectul Byron sau?

— Nu fi proastă, mai aveam puțin și îl făceam să cadă ! E normal să vreau să îi cer scuze ! Oi fi eu cea mai orgolioasă ființă dar în situații de genul știu să-mi cer scuze !

— Soro, tu crezi că Cooper a apucat să te vadă ? Sau mai bine zis, crezi că i-a păsat?

— Mie mi-ar fi păsat !

— Da, pentru că tu ești Chiara, tu mereu vrei  ca totul să fie exact cum vrei tu, mereu previzibil și mereu perfect! Oamenii se mai împing în cluburi, dar nu vezi pe cineva să se ducă la fiecare persoană să îi ceară scuze și să-i ofere explicații !

— Ai și tu dreptate.......

— Mulțumesc ! Acum hai să dansăm!

S-a făcut aproape dimineață și încă eram în club și, pentru prima dată, nu voiam să plec . Mă simțeam bine. Mă simțeam liberă. Uitasem de toate problemele pe care le aveam, de toate discuțiile cu frații mei.

— Chiara, hai să mergem, sunt frântă de oboseală !

Aud dar nu o cred. Abby vrea să plece din club. Asta da ciudățenie.

— Nu pot să cred ce îmi spui ! Tu, Abby Brown, vrei să pleci din club ! O să notez în calendar !

— Nu mai râde de mine, Chiara ! Hai să mergem, mi-e somn!

— Bine, haide !

Când am ieșit din club, abia am reușit să găsesc uber ca să ne ducă acasă, să nu mai zic că aveam de așteptat vreo 20 de minute după el. Aparent toți au ieșit să se distreze în seara asta.

— Eu mă duc să mă așez pe banca aia, mă dor picioarele de la tocuri !

— Bine,  vin să te trezesc când vine uberul !

— Ce amuzantă ești tu ! – spune și îmi arată degetul mijlociu, gest pe care i-l întorc ca o prietena adevărată.

În timp ce îmi butonam telefonul o voce mă face să tresar. Îmi întorc capul imediat și am surpriza de a-l vedea pe băiatul de care m-am izbit ca o furtună.

— Mă așteptam la niște scuze măcar !

— Poftim ?!

Avea dreptate dar nu aș fi recunoscut asta, plus că m-a tras la răspundere, iar eu urăsc asta.

— N-ai auzit sau nu-ți vine să crezi că am zis asta ?

Deci e genul ăla plin de tupeu. Ok, aveam chef de o ceartă de genul.

— Nu-mi vine să cred că ai tupeu să vii după mine să mă tragi la răspundere ! Nu crezi că exagerezi ?

— Deci ești genul ăla de fată.

— Adică ce vrei să spui ?

— Incapabilă de a-și călca pe orgoliu când greșește și i se și aduce la cunoștință asta !

— .......

Am rămas fără replică. Eu nu rămân niciodată fără replică. Îmi vine să-l strâng de gât.

— Nu mă așteptam să rămâi așa repede fără replică. Sunt surprins!

— ......

Fuck, din nou. Nu pot să cred că nici de data asta nu știu ce să îi răspund. Unde e uberul ăla blestemat ?

— Eu încă îmi aștept scuzele !

— Mai ai de așteptat ! Poate aș fi făcut asta dacă nu încercai toată șarada asta stupidă.

— Nu ți se pare normal să îi spui cuiva că a greșit și să-i dai șansa să își repare greșeala? Iartă-mă că sunt un om bun!

— Nu pot să cred că o joci la modul ăsta ! Am mai auzit abordarea asta, nu ești primul care încearcă așa ceva ! Dar îți spun ceva, nu o să îmi cer scuze ! Așa că te sfătuiesc ca un "om bun" să nu insiști și să îți pierzi timpul așa ! La revedere!

Uberul a venit la fix. L-am lăsat fără drept la replică. Am plecat spre casă imediat. A fost o noapte plină de contraste. Aș fi vorbit cu Abby despre asta dar a adormit pe umărul meu. Singura variantă e șoferul care e un bătrânel foarte simpatic și care are un mod de a-și povesti experiențele foarte coerent. Am o vagă impresie că face asta cu fiecare persoană ce urcă în mașină.

Cu greu am trezit-o pe Abby pentru a o duce în casă. Să nu mai zic cât m-am luptat cu scările. Mai aveam puțin și leșinam pe acolo. Greu când nu există un lift amărât.

— Soro, rămâi să dormi aici, te duc eu cu mașina când ne trezim! Nu vreau să fiu singură noaptea !

— S-a făcut!

Zâmbește când aude răspunsul și apoi adoarme neclintită. Chiar e extenuată.

La scurt timp îi urmez exemplul. Și mie îmi era somn deși ceartă cu tipul ăla mi-a dat ceva energie.