Lost in your eyes

Capitolul 17

Harry's POV

- Kath? Reusesc sa spun eu.

- Da, Harry! Nu te bucuri sa ma vezi? Nu ti-era dor de mine? Zice iar eu ma infurii.

- Deci asta era? De aia nu voiai tu sa ne impacam? Spune-o, Harry! Spune-o! Zice Julia printre lacrimi.

- Nu, stai! Te rog! Zic dar Julia pleaca pe usa. Kath, asta nu va ramane asa! Marai printre dinti.

Julia's POV

Am iesit din casa lui Harry cat de repede am putut, nu voiam sa mai stau niciun minut acolo. Din nefericire aud o voce cunoscuta in spatele meu.

- Julia! Zice Harry. Julia, asteapta!

- Nu, Harry. Am asteptat prea mult, ok? Am asteptat un semn care sa imi dovedeasca faptul ca ma iubesti, dar in zadar! Nu imi vine sa cred ca acum am ajuns asa! Zic eu lasand niste lacrimi sa cada.

- Nu ai de gand sa ma crezi, nu e asa? Ei bine, uita-te in ochii mei, Julia! Priveste-ma! Urla si ma face sa tresar.

Ma intorc si il privesc in ochi, acei ochi ce erau odata de culoarea jadului, acum au capatat o nuanta inchisa de negru.

- Ce vezi? Ma intreaba si isi pune mana pe obrazul meu.

- Cu siguranta vad multe, dar nu baiatul de care m-am indragostit! Acum, lasa-ma! Spun dar el isi preseaza buzele de ale mele.

- Spune-mi ca nu ti-a lipsit asta! Spune-mi ca nu ti-a fost dor de mine, ca nu ai varsat macar o lacrima de cand ne-am despartit. Spune-mi ca nu vrei sa ma mai vezi! Cu asta, promit ca voi disparea din viata ta! Zice si in ochi ii revine culoarea verzuie.

Nu poti trai fara el, Julia!, imi aminteste subconstientul meu. Nu, chiar nu pot, dar avem nevoie de o pauza. Cel putin eu, ca sa imi pun ordine din ganduri.

- Nu ma pune sa o fac! Il implor. Harry, avem nevoie de o pauza. Eu trebuie sa ma gandesc. Zic iar el ofteaza si isi trece mana prin par.

- Bine, cat timp vrei? Zice el.

- O saptamana. Dupa aceea o sa ma hotarasc ce vreau cu adevarat. Acum trebuie sa plec. Zic si ma indrept spre statia de autobuz.

Harry's POV

O saptamana. Da, o saptamana. Si probabil in aceasta saptamana Kath ii va spune ei adevarul, si eu voi fi distrus. Deja sunt, fara ea nu mai sunt intreg, simt ca lipseste ceva din mine. Sper ca ea sa isi dea seama ca ma iubeste si sa se intoarca la mine. Da, asa e. Sunt asa de egoist incat o vreau doar pentru mine. Si, cum se spune, scopul scuza mijloacele. Am intrat inapoi in casa si Kath era acolo.

- Nu ai de gand sa pleci? O intreb eu.

- Bineinteles ca nu. Avem ceva de facut. Zice ea si se apropie de mine, facand ca spatiul dintre noi sa devina inexistent.

M-a sarutat, dar nu se simtea ca si sarutul Juliei. Kath e rea si... Nu e ca Julia. Ea e inocenta, draguta, sensibila si naiva. Niste calitati pe care Kath nu le va avea in veci.

- Am zis sa pleci! Acum! Tip eu si ea tresare.

- Bine, dar nu uita! Timpul trece! Tic-tac! Zice si ranjeste.

Ce noroc are ca e fata! Si, da. Timpul trece si cred ca se apropie ziua aia oribila in care Julia o sa ma urasca, mai mult decat o face.

Julia's POV

Ma indreptam din nou spre statia de autobuz cu lacrimi in ochi. Cred ca voi avea nevoie sa ma gandesc bine la ce vreau, pentru ca eu cu siguranta nu mai vreau sa fac parte din jocurile lui Harry. Pur si simplu vreau o relatie normala, in care sa nu mai existe atata drama. O sun pe Eleanor ca sa o anunt ca ma intorc la camin si imi raspunde dupa al doilea ton.

- Unde esti? Ai idee cate griji mi-am facut? Zice ingrijorata.

- Sunt... La Harry acasa. Ma indrept spre statia de autobuz. Ajung in cateva minute.

- Bine, e si Louis aici. Daca vrei cand ajungi mergem in oras. Chitaie ea iar eu aprob apoi inchid telefonul.

Astept de ceva minute bune autobuzul si nu vine. Si partea cea mai rea este ca a inceput sa ploua. Bineinteles, doar sunt in Londra, nu in Hawaii! Picurii de ploaie imi strabat fiecare centimetru, facandu-mi hainele sa se lipeasca de corpul meu ud, urmand ca eu sa incep sa tremur.

- Julia! Zice o voce cunoscuta in spatele meu. Ce cauti aici?

Era Zayn. Era complet imbracat in negru, ca de obicei, si ochii lui aveau o nuanta deschisa de caramel. Opreste-te, Julia! Inca ii apartii lui Harry!, imi aminteste subconstientul meu. Hmm, ii apartin? Prea mult spus. Cum am mentionat si inainte, am nevoie de timp sa ma gandesc.

- Pai, stii tu. Faceam o plimbare si m-a prins ploaia. Mint eu sperand sa schimbe subiectul cat mai repede.

- Hai, te duc eu acasa! Urca in masina! Imi zice si ma conformez.

- Stii, e cam frig pentru o fata sa stea in ploaie. Spune si imi scapa un chicotit.

- Oh, stai calm. Nu ma voi imbolnavi si cu siguranta nu voi lipsi de la scoala! Zic si el rade apoi face dreapta catre caminul meu.

- Si, am ajuns. Uite, ma gandeam... Daca vrei, diseara sa ne vedem? Ca prieteni, desigur! Zice el si eu imi las capul in jos.

- Eu m-am... Despartit de Harry. Deci, daca vrei putem sa ne vedem si ca la o intalnire.

- Sigur, de ce nu? Zice si imi face cu ochiul apoi se indeparteaza catre masina lui.