Viața e firul de care-atârnăm
Nopți nedormite, râdem, dansăm.
Petrecem clipe, n-avem sfârșit,
Inima bate la infinit.
Pe brațe aleg să-mi port fericirea
În spate - tristețea, în suflet - iubirea.
În inimă-mi port ai mei dragi amici
În ochi îmi privesc iubiții părinți.
Aleg să iubesc, timid, în ascuns,
Iubirea tăcută e ce-am mai presus.
Poate-nțelege sau poate că nu
Eu am iubit-o. Suflete, tu?
