Ceniza

Capitolul 2

E ora unu si patruzeci și șapte de minute. Stau de mai bine de o ora, cu ochii ațintiți pe tavan făcând nimic. Nu am somn. Faptul că pe tavan nu mai apar luminile mașinilor mă frustrează la maxim. Era singurul lucru interesant. Până și toate umbrele din colțul camerei pe care mi le imaginez holbandu-se la mine și-au luat tălpășița.

A trecut prima săptămână de facultate atât de repede încât imi vine să plâng. Avem deja proiecte la cateva dintre materii iar filmele pe care prebuie să le vad până saptamana viitoare nu îmi surâd deloc. Cine a zis vreodată în viața asta că regiea e ușoară sper să moară în chinuri. Nu mi-au ajuns patru ani de actorie în liceu. Acum vreau și regie. M am tâmpit de tot. Asta e clar.

În ultima perioadă am probleme cu somnul. E din ce în ce mai greu să pun geană pe geană și cu greu se aduna trei sau patru ore de somn pe noapte. Voi ceda în curând dacă nu îmi revin. Căldură e năucitoare în cameră iar cearceaful pe care îl am pe mine nu ajută sub nici o formă. Aerul ce vine de afară pe geamul deschis larg parcă e și mai cald față de cel din cameră dar știu că nu e asa.

Coco si Dani au ajuns pe la nouă acasă de la muncă si cel mai probabil dorm. Desi nu lucrează cine știe ce tot se acumulează oboseala pe percursul orelor. Telefonul începe si bâzâie sub pernă semn că am primit un mesaj. Il iau în mâna si lumina mă orbește pe moment.

Coboara pana la Mike.

Citesc de mai multe ori mesajul primit de la Micah și nu inteleg ce mai vrea de data asta. Mike are salonul de tatuat de la parterul blocului. E un apartament mic si drăguț amenajat pentru așa ceva. Boo e cel mai bun saloan din cartier și nu o spun pentru ca sunt prietenă cu tipul respectiv ci pentru că niciunul dintre prietenii mei sau ai lui Micah nu au avut complicatii cu tatuajele plus de asta au iesit cum si-au dorit. Trag pe mine o pereche gri de pantaloni scurti de trening si un tricou negru larg si ies din apartament în papuci de casă. Cum intru pe usa salonului sunt asaltată de Micah.

-Ce ai făcut atât? Te-ai pierdut pe scări?

Incerc pe cât posibil să nu ii dau un pumn in ochi doar pentru faptul că m-a scos afară din patul meu calduros. Pe față mi se așterne o strâmbătură demnă de fotografii. Bine că nu e Nova aici că mă trezeam cu ea transformată in paparazzi.

-Nu sunt robor să mă dau un secunda doi jos din pat. Pentru ce m-ai chemat? Și spune mai repede că vreau să mă culc.

Dau colțul si întâlnesc privirea lui Mike ce stă aplecat peste o altă persoana. Aparent tatueaza ceva pe spatele unui baiat. Nu vad fața tipului deoarece stă pe burtă cu fața in jos. Zaresc doar pletele blonde si pielea tatuata pe ici si colo, tatuaje îmi atrag atenția și ajung să mă holbez la ele mai ceva decât se holba la mine psihopatul de la cafenea. Mike ridică capul și-mi zâmbește. E un baiat frumos ce pot sa zic. Brunet, ochi verzi si constructie atletica. Orice ai vrea de la viață.

-Hei, gagico! Îmi pare sincer rău că ca te-am chemat așa tarziu dar Tate vrea un pierce iar Marta nu e în oraș momentan și mă gândeam dacă poți face tu asta in locul ei.

Ochii îmi sar iar pe băiatul ce stătea mai devreme întins pe pat. Acum e perfect drept și se uită la mine. Își bate cineva joc de mine?

-Nici aici nu scap de tine?

Îl întreb mai mult la misto dar după privirea lui Micah nu prea a sunat asa. Aparent tipul de la cafenea se numește Tate și e mult mai înalt decât îmi închipuiam. Când stătea pe partea cealaltă a tejghelei nu părea atat de înalt dar aparent îl întrece pe Micah cu câțiva centimetri. Se află în față mea la jumătate de metru distanță și mă studiază din cap până în picioare.