Candva eram un pusti normal de 10 ani si traiam ca toti ceilalti copii de varsta mea, pana in anul 2021 cand un virus letal rasei umane a impanzit suprafata pamantului actionand neobservabil.
Cei infectati de virus aveau maxim o luna, dupa care virusul le dizolva organele interne..
O parte a Americi de Nord nu apucase sa fie infectata datorita celor de la O.N.P.S. (Organizatia Nationala de Protecti e si Securitate). Ei au reusit sa ne mentina in siguranta prin intermediul unui gard urias. Oamenii neinfectati, erau tinuti pe o parte iar pe partea cealalta erau cei ce fusesera numiti infectatii.
O.N.P.S. avea obiceiul sa treaca in fiecare vineri pentru a ne controla si pentru a ne vinde medicamentul care ne asigura imunitatea.
Auzeam des povesti in legatura cu ce se afla dincolo de ziduri .Dar tot ce stiam era ca cei de pe partea cealalta erau mai numerosi ca noi desi legea nu isi mai spunea in totalitate cuvantul. Se spunea ca orasele de dincolo erau doar ruine.
Adesea stateam cu mama la fereastra si ne gandeam cat de norocosi suntem ca ne aflam in zona 47 , asa erau numerotate locurile unde O.N.P.S-ul creeau locuri de refugiu pentru oamenii care se puteau intretine singuri.
Dupa 2 ani eu si familia mea a trebuit sa ne mutam in Seattle deoarece zona in care locuiam a fost invadata de cei infectati care au patruns in aria noastra de siguranta.
Mutarea brusca si actiunea petrecuta in Toronto m-a facut sa ma inchid in mine, nu incercam sa-mi fac prieteni, stateam doar in casa gandindu-ma la ce poate fi pe partea cealalta.
Aici in Seattle, patrula de soldati trecea foarte des asa ca ii observam de la fereastra cum treceau echipati cu tot felul de arme mari, sus pe tancuri blindate. Totul imi spunea ca in orice moment va incepe un razboi.
Pe mama mea o chema Sarah iar pe tatal meu Jeremiah Wagner.Tatal meu lucra la sediul de cercetare a epidemiei, iar cunostintele pe care le detinea le erau de folos O.N.P.S.-ului.
Intr-o noapte racoaroasa de vara, am fost trezit brusc de vocea mamei mele care imi tot repeta sa fug si sa nu ma intorc inapoi. Mama mea coborase in sufragerie la tatal meu.Auzeam cum se sfatuiau iar pe vocea lor se intelegea spaima care ii coplesea.
Deodata usa de la intrare fusese trantita puternic de perete iar tipetele mamaei mele imi rasunau in cap ca un ecou puternic. Ingrozit de zgomotul provocat de strainii din casa, m-am ascuns sub pat si am incercat sa imi imaginez ce se petrecea in sufrageria noastra. O auzeam pe mama cum incerca din greu sa-i opreasca iar pe tatal meu cum se opunea.
Un zgomot puternic imi rasuna in urechi, apoi liniste totala. Nu il mai auzeam pe tatal meu si nici vocea speriata a mamei .Deoarece nu stiam ce se petrece am vrut sa ies.Usa camerei s.a trantit.M-am ghiemuit sub pat si incercam sa respir cat mai rar pentru a nu atrage atentia.Un om masiv cu niste bocanci mari si grei se oprise in fata patului meu. Puteam sa ii simt si respiratia grea si profunda.Iesind din camera a luat o poza cu familia mea apoi coborand repede scarile lasand in urma un fior ce imi ajungea pana la sange. Plangand,am iesit de sub pat.Coboram usor scarile sperand ca totul este in regula cu parinti mei.
Spre surprinderea mea privelistea ramasa in urma era una dezolanta , o balta mare de sange strabatea camera iar peretii erau stropiti. Nu se afla nimeni in incapere. Vazand imaginea aceea am inteles ca mama mea fusese cea impuscata iar tatal meu a fost luat de ei.Am ramas singur.
Am ascultat sfatul mamei mele, iesind afara, am alergat cat puteam spre o destinatie necunoscuta.
CITEȘTI
Viata lui Benjamin
ActionBen este un tanar adolescent, fara parinti si recent parasit si de ultimi oameni pe care ii cunostea. El incearca din rasputeri sa ramana inca puternic dupa ce destinul i-a aratat cat de cruda este viata, El se lupta pentru libertate si p...
