Sper sa va placa... Am incercat sa il fac cat mai lung si mai interesant.
Astept parerile voastre...
Alergand si uitandu-ma inapoi cu o teama de neimaginat, m-am adapostit intr-un sopron dintr-o curte saraca izolata de restul lumii.Lacrimile ce curgeau ca o cascada , imi inghiteau obraji inflacarati. Afara ploua foarte tare , hainele erau ude si eram obosit asa ca m-am ghemuit intr-un colt al sopronului invelit cu o bucata de carton gasita pe jos, speram ca atunci cand adorm sa nu ma mai trezesc.
Adormind, am visat-o pe mama care ma tinea strans in brate si incurajandu-ma, imi tot spunea pe un glas cald "Fi puternic, nu te lasa din a lupta, fa-ti propriul tau destin".
Cand a venit dimineata, o raza calda de soare imi incalzea ochii, simteam cum o mana calda ma mangaia si imi tot repeta ca sunt in siguranta si totul va fi bine , cand am deschis ochi am vazut ca mana calda era a unei femei in varsta,ce statea la capul meu inlacrimata.M-am uitat in jur, aruncandu-mi ochi peste tot in camera si observand ca nu ma aflam in locul unde am adormit. Speriat, am intrebat unde ma aflu.
Doamna batrana mi-a raspuns ca eram ghemuit in sopron si aveam febra, ma observase de cand am intrat in curte asa ca a venit sa ma cheme inauntru, nu se astepta sa adorm asa repede.
In timp ce ea imi explica ce sa intamplat eu studiam casa. Un om inalt si solid intra pe jumatate in incapere sprijinindu-se pe pragul usii cu ochii atintiti asupra mea. Avem impresia ca ma uraste si ca in orice moment imi va face ceva rau. M-am afundat in canapea uitandu-ma in continuare la el.
Deodata a inceput sa-mi zambeasca apoi a inceput sa se apropie de mine asezandu-se langa mine pe canapea.
M-a intrebat daca am vreo casa si de ce am fugit. Le-am explicat tot ce se petrecuse si motivul pentru care ma aflam la ei.
Uitandu-ma am observat cum expresia primitoare de pe fata lor disparuse, erau foarte speriati.
Dupa cateva ore petrecute vorbind, mi-au spus ca pot ramane la ei , mi-au mai spus ca nu am sa ma plictisesc deoarece au un nepot de varsta mea pe nume Alex. Ramasese fara parinti la varsta de 4 ani din cauza unui jaf.
Pe ei ii chema Anna si Michael Martin, speram sa ma integrez repede si sa uit tot trecutul meu.
***
Dupa 4 ani petrecuti in casa familiei Martin, am realizat ca fac parte din ea, D.ul. Michael imi era bunic iar Dna. Anna imi era bunica , asa obisnuiam eu cu Alex sa le spunem. Cei 4 ani petrecuti in casa familiei Martin erau de neuitat, se purtau foarte frumos, le pasa si mie imi era bine, ma simteam iubit.
Eu si bunicul Michael aveam programul nostru, dis de dimineata mergeam la vanatoare de fazani apoi ne intorceam si ne apucam de gospodarie . Eu si Alex ne intelegeam foarte bine, noi ne numeam frati. Alex era un baiat mai calm, lui nu ii placea sa se trezeasca dimineata decat pe la 10:00
Aveam grija unul de altul, el se punea mereu in incurcaturi la scoala, se lua la bataie cu baietii din clasa. La fel ma puneam si eu pentru el.
La scoala invatam despre virusul care ne-a invadat , invatam si despre ce se afla dincolo de ziduri si ce pericole ne pandesc zilnic.In fiecare vineri o patrula de soldati veneau acasa pentru controlul de rutina , ei vedeau daca suntem infectati sau nu,apoi ne punea sa cumparam o cutie de medicamente ce ne mentinea imunitatea.
CITEȘTI
Viata lui Benjamin
БоевикBen este un tanar adolescent, fara parinti si recent parasit si de ultimi oameni pe care ii cunostea. El incearca din rasputeri sa ramana inca puternic dupa ce destinul i-a aratat cat de cruda este viata, El se lupta pentru libertate si p...
