Capitolul III

52 8 2
                                    


 Imi aduc aminte perfect ziua in care am fost adus aici dar nu imi aduc aminte deloc cum am ajuns in afara spitalului, m-am trezit intr-o incapere parasita, eram intins pe podea,fusesem trezit de un zgomot puternic, era latratul unui caine foarte mare care statea la picoarele mele.

Confuz si speriat m-am tarat pe spate pana la perete, era un caine mare si balos, ii puteam observa coltii mari ce iesau cel mai mult in evidenta, s-a apropiat de mine apoi spre surprinderea mea s-a aruncat peste picioarele mele incepand sa ma linga.

Am inceput sa zambesc, razand din ce in ce mai tare uitand de faptul ca era un mister inca ne deslusit modul in care am ajuns in incaperea asta.

M-am oprit din ras brusc cand am observat ca in locul unde fusesem inconstient se afla o scrisoare si iesea cam mult in evidenta. Erau multe harti imprastiate pe jos la fel si multa dezordine dar acea scrisoare se cunostea. Parea a fi adusa de curand de cineva, deoarece era singura hartie alba din multele harti ingalbenite de timp si roase de soareci.

Am deschis-o cu nerabdare si speram sa gasesc raspunsul la intrebarea mea, dar pe foaie era cu totul altceva, nicidecum ce speram eu.

        "Pustiule, stiu ca este cam ciudat sa te trezesti intr-un loc necunoscut dar cu cat sti mai putine cu atat este mai bine, incearca sa treci neobservat prin locurile astea, cei care vin de unde vii tu nu sunt prea agreati.

        Incearca sa afli adevarul despre lumea aceasta, dar cel mai important este sa sti ca un razboi mare sta sa se porneasca asa ca, nu lupta singur, lasa-te ajutat.

         Fi puternic, am vazut asta in tine! Tine minte, puterea nu sta la exterior ci in interiorul tau.

        Fa asta pentru noi!. Fa asta pentru mine!

Speriat de acele cuvinte, am strans foaia in mana si am aruncat-o spre usa incaperii,apoi un regret puternic m-a facut sa o iau inapoi, am ridicat-o si am pus-o in buzunarul meu.

Era spre inserat asa ca am inceput sa iau masuri de precautie,baricadand ferestrele apoi usa. Facand toate astea era un gand care nu imi dadea pace, ceva ce ma framanta, cine era omul acela si de ce m-a ajutat, cu ce a crezut ca eu il pot ajuta sau ii pot ajuta, nici macar nu ii cunosc.

M-am rezemat de cel mai apropiat perete si am incercat sa meditez la ce voi face, totul era prea brusc pentru mine dar reusam sa imi controlez emotiile.

Din aceea seara mi-am propus sa aflu ce se petrece cu adevarat, poate asa aflam si ce s-a intamplat cu parinti mei.

Am hotarat ca pentru a-l gasi pe Alex trebuia sa fiu pregatit pentru ce este mai rau.

Din cauza adrenalinei din mine nu ma puteam odihni, ochii imi fugeau prin incapere cea ce ma facuse se observ ceva foarte ciudat, peretii erau desenati iar printre desenele imprimate se aflau niste cuvinte ce mi-au atras atentia.

Pe perete scria ca nimic nu este cea ce pare, m-am uitat mai atent si am observat ca nu numai asta era scris ci mai multe mesaje ce pareau a fi adresate cuiva, de parca era un punct de intanlire.

Erau unele mesaje care spuneau ca "Lumea asta a fost cladita pe baza fricii." Altele care spuneau ca "Tot ce se petrece este doar pentru a se putea controla", si multe alte mesaje ce ma puneau pe ganduri.

Ceva era ciudat in teoria mea, incercand sa inlatur desenele fara  valoare de pe perete.Cu ajutorul imaginatiei am putut sa vad ca toate mesajele erau postate pe perete cu un scop si ceva care le facea sa aiba ceva in comun.

Toate aveau cate o data trecuta sub ele si erau asezate intr-o ordine.

Am luat repede o foaie de pe jos si am inceput sa imi desenez schita pe ea cu ramasitele unui creion. Neobservand cum trece timpul, in camera era din ce in ce mai putina vizibilitate, erau doar cateva raze de lumina de la luna, norocul se pare ca era de partea mea, peretele cu mesajele ciudate era cel mai luminat asa ca imi era usor sa descifrez.

Punand cap la cap mesajele sub ordinea scrisa pe perete parea ca totul este calculat pe perete cat si pe foaie, explicau perfect situatia actuala.

M-am ridicat de pe podea si m-am asezat in fata peretelui, ma uitam indeaproape la fiecare mesaj iar dintr-o data am observat ceva straniu.

Exista si un alt mesaj, nu era sters ci era scris intentionat mai neclar, cand l-am citit ma speriase, imi treceau fiori pe spate, spunea ceva ca; "Viitorul va deveni trecut din momentul in care se va afla totul, pentru a conduce trebuie sa distrugi".

Ramasesem speriat de ce vazusem, nu era numai mesajul, ci observasem ca mai era alt ceva ce ma facea sa imi fie teama. Totul avea logica. Fiecare fraza scrisa negativ lumii asteia,era in varful unor lini care puse la locul lor si vazuta de la departare se observa o stea cu 5 colturi, cu siguranta nu era de bine.

Cinci colturi, sase imbinari, iar ultimul mesaj gasit  era pus chiar in centru.

Imi parea destul de cunoscut. Dupa cateva minute bune, mi-am amintit ca era acelasi desen vazut de mine si Alex la lazile ce ne erau aduse de O.N.P.S., desenul nu era pus la vedere ci in interiorul lor.

Acest lucru ma facuse sa ma gandesc ca in toti ani astia traisem in minciuna.Organizatia de care credeam ca suntem aparati acum pare a fi cauza problemei. Intelesesem ca am fost adus cu un rost in inacapere si ca cel care m-a adus, ma cunostea destul de bine

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 13, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Viata lui BenjaminUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum