Cartierul West: Micuța Carvalho

~Confesiuni

    Nu îmi pot scoate din minte imaginea cu tatăl meu îndreptând pistolul spre acel maniac. Cu glonțul care a aterizat între noi. Cu ochii lui care erau roșii de furie și care m-au împietrit. Nu îl știam pe Caleb Carvalho fiind o inimă rece ca gheața.
    Mama pășește în camera mea după un scurt ciocănit, urmată de tata. Nu au spus nimic despre Michael și amenințarea lui. Nici măcar reuniunea de familie nu a mai avut loc. Ei cred că așa voi uita teama pe care am simțit-o acum câteva ore? Se înșeală!
-Scumpo, eu și tatăl tău vrem să ne asigurăm că ești bine înainte de a merge la culcare. Te-ai liniștit?
    Ce înseamnă pentru ei să mă liniștesc? Mă gândesc la ce va urma din cauza existenței traficantului în cartier, mă gândesc că am fost amenințată pentru prima oară și mă gândesc că tatăl meu a fost un om rău cândva. Nu mai tremur și nu mai simt frica, asta înseamnă că sunt bine?
-De ce v-ați mutat din cartierul West?
    Cei doi tresar la întrebarea mea și mi se pare absurd cum tata încearcă să se ascundă în spatele mamei. În seara asta voi primii niște răspunsuri.
-Nu a fost în plan mutarea în Louisiana. Când am plecat, voiam doar ceva nou pentru scurt timp.
-Nu asta v-am întrebat, mamă! De ce ați fugit din cartierul West?
    Parcă sunt rugată din priviri de femeia care m-a născut să încetez cu întrebările dar am fost o neștiutoare până acum.
    Sebastian nu a fost deloc surprins să îl vadă pe tata purtându-se atât de periculos. Pentru mine..a fost mai mult decât șocant!
-Am fost răniți aici, Christine! Chiar dacă iubim cartierul cu toată inima noastră, am vărsat multe lacrimi când eram de vârsta ta.
    Haide, mezinule Carvalho, cât o să mai stai ascuns în spatele soției tale? Nu poți să mă privești în ochi cât timp aflu tot ce mi-ați ascuns până acum?
-De câte ori ai folosit o armă? Ai omorât oameni?
-Christine Carvalho, să nu îndrăznești să îți faci tatăl un criminal!
    Acum înțeleg de ce oamenii spuneau acele lucruri despre familia mea. De ce toți păstrează distanța de mine. Fiindcă în cuvintele lor, exista un adevăr.
-E în regulă, Chloe! E vina noastră că nu i-am povestit despre trecutul nostru.
    Pentru prima oară tata a vorbit. Și nu doar a vorbit, acum a pășit în fața mamei. Iar ochii săi se uită direct în ai mei. Se pare că a încetat să mai privească podeaua.
-Eu, unchiul tău, Zayn și Jeff am făcut parte dintr-o bandă. Oamenii ne-au numit Bestiile. Tot ce voiam era să ne protejăm casa și oamenii.
    O bandă? O bandă cum este cea a tatălui lui Rocky? Purtau și ei cruci la gât și umblau în grupuri mari?
    Mereu am știut că au avut o viață plină de adrenalină dar mi se pare prea mult.
-Porecla mea era Shooter ! Așa e, am tras cu pistolul aproape în fiecare zi din viața mea. Și nu ratam niciodată!
    De aceea tata s-a oferit să îl învețe pe Seb să tragă. De aceea Zayn nu a avut nimic de reproșat. Fiindcă dintotdeauna Caleb Carvalho a fost cel mai bun trăgător.
-Am rănit mulți oameni, scumpo! Dar când am plecat cu mama ta, am vrut să las în urmă acea lume periculoasă. Iar după aceea ai apărut tu și am vrut să îți ofer siguranță. Am vrut să nu cunoști sentimentul de frică!
    L-am cunoscut! Dar nu regret mutarea noastră aici. Deși Louisiana a fost casa mea, totul se simte de parcă sunt legată de cartierul West. Simt că am trăit în locul greșit în tot acest timp.
-Chrissy, să nu crezi că tatăl tău e un om rău. Au existat atât de mulți oameni care ne-au rănit ...încât trebuia să ne salvăm sufletele cumva. Au existat oameni mai răi și decât Joaquin Russell.
    Nu îl cunosc pe marele J. Tot ce știu despre el e că face afaceri ilegale și că vrea să îi facă rău lui Sebastian. Și că din cauza lui au murit oameni. Dar mai rău de atât..e peste imaginația mea.
-Poate că existența Bestiilor a atras acel rău aici, poate că mereu a fost vina mea. Dar am creat o familie cu acei oameni și am avut extazul și plăcerea de a lovi oameni până la sânge. Și probabil încă o am!
    Ochii lui reci ca gheața mi-au confirmat faptul că în tatăl meu s-a aflat mereu o latură întunecată.
    Dacă latura aceea a stat ascunsă fiind totul roz, acum când răul ne dă târcoale, acea latură a prins din nou viață.
-Draga mea, spaima mi-a invadat corpul de prea multe ori. Îngrijorarea mi-a luat puterea. Nu am vrut să treci prin ce am trecut eu. Nu ți-am povestit despre trecutul nostru fiindcă...voiam să privești viața doar în curcubee. Asta își dorește o mamă pentru copilul ei!
    Au vrut să mă protejeze. Pot înțelege asta. Dar m-au subestimat. Și au creat această fată timidă și sensibilă ca un fulg. Această Christine pe care uneori o urăsc.
-Nu m-a surprins faptul că Sebastian a călcat strâmb. Doar este fiul stupidului meu prieten. Dar sunt un tată mândru, Chrissy! Mândru că nu ne semeni nouă!
    Îmi iubesc părul și ochii. Îi semăn mai mult decât crede. Aș vrea să fac parte dintr-o gașcă și pentru Sebastian aș putea ascunde secrete internaționale.
    Orice ar spune ei, sunt fiica lor în totalitate!
-Christine, spune ceva, pentru numele lui Dumnezeu!
    Părinții mei se țin de mână în fața mea și deși vor să spun ceva, le citesc teama din privire. Le e frică de ceea ce aș putea spune.
    Este neașteptat acest trecut al lor dar...tot nu mi-aș fi putut dori alți părinți. În fața mea încă se află cei mai buni părinți din lume!
-"Bestiile" e un nume chiar tare, îmi place!
    Pufnesc în râs fiindcă fețele lor sunt desert din ciocolată. Se uită mirați la mine și cu gurile căscate. Pot spune că și ei au cea mai grozavă fiică din lume.
-Poftim?
    Da, mamă, ai auzit bine. Nu fug nicăieri. Trecutul vostru doar întărește ceea ce credeam până acum. Că am cei mai puternici oameni din lume drept părinți.
-Din cauza oamenilor ca Joaquin, oamenii ca voi trebuie să devină duri. De ce aș fi supărată că ați vrut să nu trec prin ce ați trecut voi?
     Soții Carvalho se privesc reciproc și durează doar o secundă să fiu îmbrățișată de ambii simțind cum aerul mi se oprește.
-Am crezut că o să mă consideri un monstru. Am crezut că o să regreți că mama ta te-a născut!
-Un monstru? Ești un bărbat ce și-a protejat familia. Încă ești un bărbat care își protejează familia. Ești eroul meu, tată!
    Și sunt rare momentele când îl vezi pe marele
Caleb Carvalho plângând. Bestia din el are o latură sensibilă. Și mă las pradă afecțiunii lor.