Cartierul West: Micuța Carvalho

~Iubirea plutește în aer

    Cea mai mare sperietură pe care am trăit-o vreodată tocmai a trecut și o să dureze până ce o să pot să îmi vindec rănile. Dar mama mea se află acum acasă, în camera ei, iar eu îi aranjez medicamentele pe zile. Și nu o să mă dezlipesc de ea prea curând.
-Ai nevoie de ceva? Te doare capul? Vrei să îți fac un ceai?
-Draga mea, mi-ai pus aceleași întrebări și acum 5 minute. Răspunsurile mele nu s-au schimbat!
    Bărbații din familie au plecat cu nu știu ce treabă secretă și și-au lăsat șotiile în grija mea, a lui Thomas și Anastasia.
    Poate că exagerez, mama este bine iar aici nu i se poate întâmpla nimic rău, dar nu mai vreau să trec prin acea sperietură niciodată. Sau să simt din nou teama aceea care îmi devora sufletul.
-Iartă-mă, dar te iubesc, mami! Vreau să te recuperezi și să uităm de acea zi blestemată!
    Nu vom uita, știm bine asta! Dar e mai bine să ne mințim frumos. Vreau măcar ca ea să creadă că nu își va mai aduce aminte accidentul. Clipa în care a văzut acel camion venind spre ele.
-Oh, Christine, și eu te iubesc nespus de mult!
    Mama îmi mângâie obrazul în timp ce îi schimb pansamentul de la cap iar după aceea o voi lăsa să se odihnească. Oare să mă pun în fața ușii ei în cazul în care va avea nevoie de ceva?
-Când tatăl tău se întoarce să îl trimiți în camera mea. Poți să cobori acum, voi încerca să dorm!
    Îmi sărută mâinile care au îngrijit-o de când s-a întors și se întoarce cu spatele la mine, trăgând plapuma peste ea.
-Tu știi unde e tata? Știi unde a plecat?
    La această întrebare nu mi-am primit răspunsul dorit. De fapt, până să primesc un răspuns, am ascultat liniștea asurzitoare din cameră.
-Sunt unele lucruri care nu te afectează dacă nu le știi!
    Oh, acum înțeleg! Simt că plecarea lor are legătură cu Joaquin Russell. Și mai simt că ceea ce fac acum e specific Bestiilor. Înțeleg de ce noi, copii, nu știm niciunul nimic.
-Voi merge să văd ce face mătușa Beverly, odihnește-te, mami!
    Îi ofer o mângâiere scurtă pe spate și părăsesc camera știind că aici mă voi întoarce peste câteva ore. Eu și Chloe Carvalho ne vom lipi una de cealaltă dacă e nevoie.
    Nicio mișcare de om nu se mai aude în această casă și mă întreb unde au dispărut mătușa, Thomas și Anastasia. Deși suntem la mine acasă, aceștia au spus că vor înnopta aici. S-au răzgândit și au plecat fără să anunțe?
    Intru în bucătărie fiind ultimul loc pe care nu l-am verificat dar mă luminez la față când o văd pe mătușa acolo. Dumnezeule, nu poate sta locului deloc?
    Deși folosește o singură mână, nu se încumetă atunci când vine vorba de spălatul vaselor.
-Mătușă, te rog, lasă farfuria jos din mână! Iisuse, ar trebui să te legăm ca să fi cuminte?
    Îi iau exasperată farfuria din mână și o trântesc în chiuvetă. O trag de mâna bună prin toată bucătăria, ieșim în living și o așez pe canapea. Mă pun lângă ea și o privesc cu mâinile încrucișate. 
-Unde e Tommy? Parcă trebuia să stea cu ochii pe tine!
    Dacă a plecat pentru a își face de cap cu Anastasia o să îi tund părul creț când doarme. Dacă a plecat pentru a se vedea cu prietenii nu o să mai vorbesc cu el timp de o lună.
-L-am rugat să se ducă acasă pentru câteva schimburi, mă simt confortabil în hainele mele!
    Se pare că e ziua lui norocoasă. Nu va rămâne chel și nici nu o să primească doar tăcere de la mine timp de o lună.
-De ce te încăpățânezi să execuți anumite acțiuni care nu sunt necesare?
    Deși mâna nu îi provoacă dureri, mătușa Zora a avertizat-o pe prietena ei să nu se forțeze ca recuperarea să fie rapidă. Dar se pare că acele avertismente au ieșit din mintea ei pe cât de repede au intrat.  
-De ce ai devenit o maniacă a grijii? Mă obosești, bruneto!
    Eu o obosesc? Probabil a obosit-o chinuiala de a spăla vasele cu o mână. De ce blondele nu pot recunoaște pur și simplu când fac o greșeală?
    Îmi întorc privirea pentru a-i arăta că nu mi-a plăcut remarca ei și dacă stau să mă gândesc ..am o relație amuzantă cu această femeie. Fiindcă niciodată nu s-a purtat autoritar cu mine, mereu a părut că sunt una din prietenele ei.
-Scuze, scumpo, dar eu și mama ta am trecut prin altele și mai rele. Nu e nevoie să te îngrijorezi pentru noi!
    Eu de unde să știu asta? Nici măcar nu vreau să aflu acele povesti vreodată. Îmi imaginez că sunt niște luptătoare dar eu nu sunt obișnuită cu aceste lovituri. Dar presimt că la fel ca și ele, o să devină o obișnuință.
-Apropo, dacă tot suntem singure, vreau să îți mărturisesc ceva, hoață de inimi ce ești!
    Hoață de inimi? Oh, nu! Nu, nu, nu, nu!
    Ai mei au aflat de relația mea cu Sebastian și probabil le-a spus și soților Iglesias. E jenant să discut cu mama lui Seb despre noi doi. Abia pot discuta cu el despre noi doi!
-Doamne, ce figură ești! Ce crezi că îți voi spune? Că dacă îți bați joc de băiatul meu o să te torturez o zi întreagă? Că dacă nu vă protejați, vă bat pe amândoi? Fii relaxată, scumpo! Iubirea plutește în aer!
    De ce majoritatea cuvintelor mătușii exprimă violență? Să înțeleg că dacă nu eram eu iubita lui Seb, asta i-ar fi spus unei alte fete? Atunci fetelor, fiți norocoase că nu sunteți în locul meu!
-Nu cred că mă vei amenința...dar nici nu știu dacă te încântă ideea că din cei mai buni prieteni am devenit un cuplu.
    Un cuplu ...eu și Sebastian Iglesias suntem un cuplu. Nu am apucat să ne petrecem mult timp împreună ca și iubiți sau să ieșim la întâlniri dar fericirea noastră abia acum începe. Și va fi cu un drum lung.
-Vreau doar să nu renunțați unul la celălalt niciodată. Vreau să fiți puternici împreună!
    Suntem puternici împreună. Separat, suntem doi oameni cu slăbiciuni. Dar împreună putem fi de neatins.
-Să renunț la el? În sfârșit e al meu, nu pot să îl las să plece așa ușor!
    Mătușa Beverly își mărește ochii la afirmația mea și bufnește în râs întrebându -mă ce i se pare așa amuzant. Oare crede că glumesc?
-Toți știam că veți fi împreună când veți crește, sunt așa fericită pentru voi, dragilor!
    Lacrimi. În ochii mătușii tocmai au apărut lacrimi.
    Mă arunc în brațele ei ca un copil mic dar cred că nu trebuia să fac asta. Acum câteva minute o certam că se poate accidenta la mâna fracturată, iar acum mă arunc peste ea ca o nebună. Ce face dragostea dintr-un om!
-Te iubesc, mătușă, îți mulțumesc pentru tot!
-Și eu te iubesc atât de mult, micuță Carvalho!
    Sebastian s-a dus să îl ajute pe Rocky și tatăl lui cu aranjările pentru ziua de naștere a liderului celor din Cabrones.
    Când se va întoarce voi avea grijă să îl inspir cum nu am făcut-o niciodată.
    Iubirea chiar plutește în aer!