Durerea

Începutul

Iubeam să merg la școala,mai ales să-mi petrec timpul făcând teme alături de bunica mea.Asta se întâmpla prin clasa pregătitoare când maică-mea s-a decis să meargă în străinătate să-și  rupă spatele pentru a mă întreține,și nu doar pe mine ci și pentru noua ei familie pe care și-a făcut-o pentru că s-a despărțit de tata,dar o înțeleg.M-am născut în Italia,totul era frumos până pe la 3-4 ani.Nu știu dacă era frumos când eram mai mică că nu prea îmi aduc aminte ,dar sper că atunci era ok.Pe la 3-4 ani nu mai era frumos,tata avea ieșiri nervoase mereu,a dat foc la canapeaua din casă,a lovit-o pe mama de nenumărate ori.Nu-mi aduc clar aminte chestiile astea,dar mi-a povestit mama destule.Peste ceva timp,s-au hotărât ambii să mergem în România.Mama a depus actele pentru divorț deoarece nu mai rezista chinul prin care trecea.Tata nu prea a fost de-acord.A fost atât de egoist încât a spart destui bani pe avocați pentru a lua el custodia.A vrut să mă despartă de mama,dar mă bucur că mama are drepturi asupra mea și nu el.După ce s-a terminat procesul tata a plecat înapoi în Italia,iar eu am rămas cu mama într-un apartament frumos,și acum îmi aduc aminte cum era.Era Crăciunul,nu prea aveam bani,ne-a trimis bunica un cozonac,niște mâncare și 50 lei.Am mâncat tot cozonacul ,era pus într-o farfurie.A venit mama să ia o felie și nu mai era,m-am simțit atât de prost atunci.După ceva timp,mama și-a găsit un iubit.Am mers împreuna cu ea la casa iubitului ei.Stă în Costești,un sat frumos.Am făcut 3 luni de școală acolo,după mama a vrut să plece în străinătate pentru a face bani.A vrut să mă lase cu iubitul ei și cu mama iubitului.Ei erau doar niște necunoscuți pentru mine și mă simțeam mereu prost fiindcă știam că eu sunt motivul pentru certurile lor.Se certau din cauza mea.Mama m-a lăsat la bunica mea și aici stau și acum.Am 14 ani și regret fiecare secundă din viața mea.Încă nu trecusem peste faptul că ai mei au divorțat,nici măcar nu știam ce înseamnă divorț atunci,mi-a explicat mama că s-a certat cu tata și că nu se vor mai împăca niciodată.Mi-a fost greu să mă acomodez la școala de aici,am fost călcată în picioare,erau colegi care mă făceau orfană și acum îmi sunt toți ca frății.A fost o chestie ciudată,dar am trecut peste.M-am acomodat,eram foarte bună la matematică și română,dar cel mai mult iubeam ora de sport,iubeam să-mi irosesc energia alergând.Am intrat în clasa a 2-a.Era toamna,octombrie-noiembrie,ceva de genul.Ne-a dat drumul de la școală,era aproape ora 17,eram cu prietena mea,Loredana.Începea să se întunece,am mers noi 5 minute,dar după prietena mea s-a dus cu o altă fată și eu am continuat drumul.Vedeam un băiat la vreo 16 ani care mă aștepta,stătea pe loc,cu ochii în telefon.M-a observat că am trecut pe lângă el și mi-a zis să mă opresc.M-am speriat și am început să fug,băiatul respectiv m-a prins.M-a dat la pământ,locul respectiv nu era prea populat.Și-a bătut joc de mine,și-a bătut joc de o fată de doar 8 ani care n-aveam habar ce i se întâmplă.O fată care a trecut printr-un viol.N-am spus nimănui atunci.Am trecut peste neștiind ce mi s-a întâmplat exact.Peste ani buni,m-a lovit conștiința,am început să-mi aduc aminte zilnic despre chestia asta,să am remușcări.Mi-am prins încredere si până la urmă am avut curajul să zic prietenelor mele.Revenind la clasa a 2-a,era primăvara,a venit un băiat nou,Lorenzo.Un băiat super pe timpul ăla.Acum e un jeg de om,în fine.Ne-am împrietenit de când a venit,ambii iubeam fotbalul,ieșeam după ore și stăteam să vorbim său ne jucam cu mingea.Prin clasa a 5-a m-a pupat pe obrazul stâng.De atunci am început să prind sentimente pentru el.Am așteptat și am așteptat până în clasa a 6-a când i-am zis că-l plac,28 martie.A fost cea mai proastă decizie din viața mea.A răspuns dureros pentru mine.Din momentul respectiv m-a amenințat.Îmi spunea că le va spune celorlalți că-l plac dacă nu fac ce vrea el,mi-a cerut bani,de toate.Am intrat în clasa a 7-a,venise luna decembrie,trebuia să facem o temă la TIC despre bullying și cyberbullying.La cyberbullying am scris despre tot ce mi-a făcut.Atunci n-am dat numele lui.Nici n-aveam curajul să citesc ce am scris,doamna mi-a luat caietul și a citit.După oră,m-a chemat să vorbesc puțin cu ea,mi-a zis că voi vorbi amănunțit cu ea peste câteva zile,era ultima zi de școală pe anul 2021,trebuia după să luam vacanța de iarnă.În ziua respectivă mi-am luat inima în dinți și i-am zis tot doamnei despre Lorenzo.După pot spune că am intrat într-o depresie.Mă simțeam ciudat fiindcă nu m-am mai deschis unui adult.M-am tăiat pe mâini,am luat pastile,am încercat să mă sinucid de câteva ori.Doamna de franceză mi-a fost alături,a încercat să-mi schimbe viziunea mea despre viață,a vrut să fiu bine și încă vrea,o iubesc mult.Acum înțeleg că durerea nu înseamnă că te lovești,durerea înseamnă și ceva interior,simți cum ai inima făcută bucățele.Cel mai ciudat sentiment e să ții la cineva și persoana respectivă să-ți dea mare block.Acum încerc să nu mai am mare legătură cu Lorenzo,dar cred că aș cădea mereu la picioarele lui dacă vrea.Vreau să mă omor,să scap de toată durerea interioară,mulți mă întreabă "de ce te tai că te doare",dar prefer să mă usture decât să mă doară sufletul.Știu că nu rezolv mare lucru că mă tai pe mâini,dar am o viață ciudată.Vreau să mă omor cât mai curând.M-am săturat de toate amintirile mele triste.Dacă văd cei care mă cunosc povestea asta să știți că vă iubesc❤️✨