Mihai Eminescu X Ion Creangă // Smutshots🥵🥵🥵

la multi ani (partea 1)

Era o zi rece de ianuarie, ion creanga intrase în alimentara veche din satul nostru preferat, buci de cal. Înăuntru era și mai rece ca afara, pentru careva motiv.

Acesta nu pierduse timpul și se apropie de casa de marcat, unde stătea prietenul lui bun, Cristi Hope.

"Cristi! Buna, cum ești?" Ion întreabă. "se putea și mai bn" ii răspunde Cristi cu un zâmbet neclar "ce te aduce pe aici?" Îl întrebă Cristi după ctv secunde de liniște.

"Pai e ziua lui Mihai astăzi, și vreau să cumpăr un tort, sau cv de genul" zice ion cu un zâmbet vag. "Ah! Desigur, mă duc să mă uit ce am" zice Cristi, și se duce in spatele magazinului.

Ion rămăsese singur, cu gândurile sale. Bâzâitul lămpilor ieftine din alimentara ii puteau sparge timpanele, dar era mai bine decât liniște totală.

Lui Ion nu-i plăcea să stea în liniște, pentru că îl făcea să se gândească la greșeală care o făcuse, o greșeală care o regretă până acum. Deși trecuseră ani de atunci, ion inga se gândea la cum îl înșelase pe Mihai atunci când era plecat în căutarea lui Peppa. Și se gândea cat de bine sa simțit în momentul ăla, cat de fericit a fost, se simțea.... liber

Gândurile lui au fost întrerupte se Cristi, când să întors cu o cutie de carton "asta e tot ce am" zisese Cristi, punând mâna peste cutie.

Ion luase cutia de la Cristi și se uitase lung la ea. Era o cutie bej, cu un dreptunghi mare roz pe care scria Tort Boromir cu crema de lapte. "E ok" zisese ion, ridicandusi privirea sa se uite la Cristi, care ii zâmbea înapoi. "Ok, va fi 22.77 de lei" zisese Cristi, tapand in casa de marcat. Ion scosese din portofel 25 de lei și îi puse pe masă "păstrează restul" spuse ion înainte să ia cutia în brațe și să plece din alimentara.

Odată ce pășise afara a fost lovit de vantul rece de iarna. Acesta pășise pe trotuarul care avea un strat subțire de zăpadă pe el, și își începuse drumul înapoi acasă. Nu era mult, dar pe o vreme ca asta, se simțea ca o eternitate. Și Ion a fost lăsat iarăși doar cu gândurile sale, mergând pe străzile goale ale satului buci de cal.

Trecuse strada, optimduse fix in fața porților mari de metal al parcului Scanteaua. Trasese aer in piept și intrase în parc, traversandul încet. Copacii mari, și goi, îngreunați de zăpadă formau un fel de coroana peste aleile parcului gol. Cu cât merge prin parc cu atat se gândea mai mult la Mihai, și cât de nefericit se simțea cu el și cu Pepa.

Nu mai pot trăi așa, nu. Trebuie sa fac ceva. Adică am numai 26 de ani, la vârsta asta toți prietenii mei din liceu is pe undeva prin București traindusi viața în cluburi, și eu ce fac? Stau in ditai satul prăpădit, in mijlocul la nicăieri cu un soț care nu știe să fută și o fica urâtă ca drq. se gândea Ion

Odată ce a ieșit din parc, pe partea cealaltă, ajunsese la strada centrala a satului. Acesta sa întors spre dreapta și intrase pe o străduță micuța, care ieșea la o altă stradă, un pic mai mare. Acesta se îndreptase spre intrarea unui bloc de apartamente, introduse pinul de la ușă, și deschise ușa. Era o ușă de metal, veche, ruginită, zică că mai avea un pic și se dezintegra.

Se urcase pe scările vechi ale blocului, spre etajul 3. La fiecare etaj se simțea mirosul de mâncare, la care era sarmale, la altul friptura, dar la 3, nimic. Acesta se oprise în fața ușii apartamentului, trăsese aer, și intrase.

In casa era cald, luminos, și gălăgios, că nu ai cum altfel sa trăiești cu un copil de 4 ani. Ion își scosese papucii, și geaca, punândule in dulapul se la intrare. "Tata!" Acesta auzise din cealaltă cameră. Își ridicase privirea și o văzuse pe Peppa, cum fugea înspre el. Acesta a prinso în brate și o îmbrățișase strâns "tati! Ai adus tort?" Întrebase Peppa. Ion nu răspunse din prima "da..." A zis el într-un final.

(A/n: nush daca face sens sa dau revive la cartea asta, dar intrasem și văzusem că eram un capitol început și neterminat, și eram un pic confuză.

Dar anyway, capitolul asta cred că era intenționat să iasă de ziua lui Mihai Eminescu, dar nu l-am finisat, așa că o să iasă azi 🙃. Dar nici acum nu e finisat, că o să mai fac unul sa termin oneshot-ul asta

Anyway, va pup pe toți și va urez o zi cat mai nefericita 😼)