Poisoned Love

2. Revenge

        
    Sa fiu a naibii dacă nu aveam sa ii omor pe toți în seara asta.

    Nu e prima data când asa ceva de întâmplă, tocami de aceea vor exista niște consecințe care vor fi suportate de ambele părți. Dar o sa ma asigur de data asta ca cel care ne-a trădat o sa plece din depozit puțin mai mort decât a intrat în el.

    Mi-am luat rămas bun de la Mekhi și i-am lăsat lui toate gogoșile. Nu înainte sa ma urc în Mercedesul negru  cu gemuri fumuri parcat la coltul străzii, ma asigur ca toate geamurile clădirii sunt închise și încui toate ușile. Mekhi e în pericol în fiecare zi, iar asta se întâmplă doar din cauza mea, doar pentru ca eu sunt mama lui adoptiva și poate reprezenta o slăbiciune pentru mine.

   Merg cât de repede pot pe autostrada ca să ajung la periferie și mia apoi la depozit, înainte ca un alt asasinat sa se întâmple. De la început am avut trădători. Sunt plătiți bine, au o casa frumoasa și călduroasă, dar oportunitățile pe care le promit alte mafii, care sunt și false, bineînțeles, par ca un vis pentru ei. Unul pe care nu îl pot refuza. Și înțeleg asta, de aia i-am și lăsat pe cei dinainte sa scape ușor. Dar de data asta e prea mult.
   Nu poți pur și simplu sa furi de la Maria DeSantos și apoi sa crezi ca vei pleca în viata de acolo.

    Omul care ne-a trădat are acasă o soție și trei copii. Îl cheamă Simon și nu e pe lângă noi de prea mult timp, dar vad ca a avut totuși destul timp sa învețe unde ne ținem banii și marfa și sa fure doua miliarde de dolari, plus cincisprezece grame de cocaină.
     Christopher și Estrid, cei mai buni prieteni ai mei, au reușit sa îl prindă și sa îl facă sa recunoască ca el le-a furat, dar ca nu a rămas cu nimic din ele. Din păcate pentru el, acum va fi și mai sărac decât înainte, chiar dacă a furat, dar nu ii pot lăsa să mă calce în picioare așa. Nu când ii ajut atât de mult și încerc mereu sa ii țin în siguranță.

    În cam douăzeci de minute am ajuns și eu la depozit, iar în față ma așteptau Christopher și Estrid. M- am dat jos din mașină și i-am salutat pe fiecare în parte. Au deschid ușile gigantice ale depozitului și am intrat. Simion e în fata mea, legat cu o grămadă de sfori de scaun și cu niște cătușe la mâini. Pare ca ar fi avut o arma cu el, dar a fost dezarmat de colegii sai.
    Sting lumina și merg prin întuneric spre el. E greu sa vad ceva, dar oamenii care lucrează pentru mine nu știu cine sunt. Nuci măcar numele meu real nu este cunoscut, asa ca îmi forțez ochii sa se adapteze la întuneric și ma pozititionez în fata omului care tocami m-a trădat.

     Ma duc în spate și iau un pistol de pe birou.
- Simon, șoptesc când ma apropii iar de el. Știi ca pentru ce ai făcut tu aici ar trebui sa mori, nu?
       Nu știu dacă pur și simplu nu poate sa vorbească sau are vreo batista pusa la gura, dar nu vorbește. Îl aud respirând, iar ochii ii sclipesc în întuneric asa ca îmi permit sa continui.
- Doua miliarde de dolari, urlu și apăs pe trăgaciul pistolului pe care îl țin ferm în mana. De doua ori. Doua gloanțe ii intra în carne și ii simt urletul pana în străfundul sufletului meu.
- Cincisprezece grame de cocaină... Ar trebui sa trag de cincisprezece ori?
- În loc sa îți pierzi timpul cu mine, mai bine ai avea grija de bastardul ăla.
      Am apăsat trăgaciul de sase ori. Opt gloanțe, în întuneric. Nu pot decât sa sper da i-am nimerit punctele vitale pentru ca sunt sigura ca i-am nimerit carnea.
- Ai grija cum vorbești, ii șoptesc la ureche înainte sa ii întorc spatele și sa plec.
       Când ies din depozit le spun lui Christopher și lui Estrid sa ii cheme un doctor, fără anestezie și fără spital. Dacă moare bine, iar dacă trăiește i-aș fi asigurat un loc confortabil în închisoare pentru tot restul vieții lui mizerabile. Le-am spus sa trimita acasă un bilet în care sa scrie ca a murit în timpul unei altercații și ca nu o sa îl poata înmormânta, dar ca nu ar trebui sa se îngrijoreze. În plic aveau și cele doua miliarde de dolari furați și o felicitare pentru ziua fiului lor cel mare. Măcar atât am putut sa fac.

     M-am întors la gonitul pe autostradă. Mekhi ar trebui sa fie în siguranță, nu era nicio cale de acces în clădire când am plecat de acasa, dar, dacă ce a zis este adevărat o sa ard lumea asta din temelii.
     Era sa fac doua accidente și nu am ajuns nici măcar la jumătatea drumului. Am avut noroc ca nu era vreo mașina de politie prin jur ca să ma încetinească și mai mult cu tâmpeniile lor.

       După ceva timp telefonul îmi sună. O conversație cu Christopher e ultimul lucru pe care vreau sa îl fac însă nu am de ales. Îmi iau ochii de la drum pentru câteva secunde și ma aplec spre canapeaua din dreapta mea ca să iau telefonul.
- Da.
- Simon a murit.
     Perfect. E bine ca am scăpat de nenorocitul ala odată pentru totdeauna. Consuma oxigenul de pomana și oricum nu mai am prea mult în momentul ăsta.
- Bine, raspund doar ca să nu se aștearne liniștea între noi.
- A primit un mesaj de la un număr necunoscut care nu pare sa fie pentru el. Cine l-a angajat știe ca a murit. Știe ca tu l-ai omorât, iar acum ți-a lăsat un mesaj.
- Spune dracului odată ce scrie, ma rastesc la el.
- Deja a tu gente sin líder si quieres a tu bastardo!.
- Ce mama dracului înseamă asta?
    Măcar acum exista un indiciu. Avem de a face cu niște împuțiți din Mexic.
- Cu ajutorul lui Ester, am reușit sa traducem mesajul: " Lasă-ți oamenii fără lider dacă îți vrei bastardul".
     Rahat!

     Am ajuns cât de repede am putut acasă. Am parcat mașina de unde am luat-o și nici măcar nu m-am obosit sa opresc motorul. Lumea se holba la mine, probabil pentru ca am lăsat o mașină parcata pe un bulevard, iaf apoi pur și simplu am plecat de acolo însă aveam lucruri mai importante decât sa ma doară în fund de părerile lor.
     Mi-am luat cheile și am descuiat ușa de la intrare. Am urcat treptele în fugă și am deschis ușa de la apartamentul propriu zis. Și la dracu' ca n-am găsit pe nimeni!
      După ce m-am uitat mai atent am văzut gaura imensa pe care au făcut-o în ceas. Au intrat pe geam. Au spart gemul și mi-au luat copilul si se așteaptă sa renunț pur și simplu.
       Când mi-am terminat toată furia și camera a fost distrusa cu totul, o singura concluzie plutea ca o barca pe ocean în capul meu:
Să-i ia dracu' pe toți!

*partea în spaniolă a fost scrisă cu Google Translate, scuze dacă exista vreo greșeală.