Aceasta poveste conține aventura unor trei foarte buni prieteni și idea lui Will de a explora lumea. {Cei trei prieteni sunt Will, Milli și Eddie}este prima mea poveste scrisă deci sper ca este ok. Capitole:?
(Still Working on It) În povestire copi...
De când eram mic, iubeam să stau sub umbra unui cireș lângă o cascada tăcută și linistitoare, cu prietenii mei. Obișnuiam să spunem tot felul de chestii trăsnite, idei, și perle. Câteodată făceau misto. Altă dată, crunti seriosi.Doar eu eram singurul jucaus și neliniștit. Apoi ne chemau în casa să mâncăm placinta caldă de dovleac,de mere, sau de zmeura. O adoream pe cea de mere iar prietenii mei Milli și Eddie pe cea de zmeura. După ne jucam cu o minge mare de toate culorile care a rezistat vreo 3 ani la rând. Și când se făcu seara ne culcam în câte trei paturi per persoana, moi, calde, și cu plapume pufoase. Dar lucrurile urmau să se schimbe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Imi veni o idee... Curios cum sunt eu, imi intreb prietenii dacă vor să mă însoțească intr-o aventura infinita a descoperiri planetei! Pai da.... Se uita ei ciudat și chicotind amuzații la mine de parcă sunt ei mari filozofici!... Dar imi accepta idea mea lipsită de-o doaga.Dimineata ne trezim, infulecam micul de jun făcut de doamna Rosse,impachetam hainele pregătite și vreo trei gogosi și trei pachete de biscuiti cu ciocolata glazuratii inchisi intr-o cutie înfășurată pe dinăuntru cu folie de aluminiu și șervețele iar deasupra un capac rezistent per persoana, și ne luam rămas bun de la toții prietenii și prietenele făcute în casa părintească a doamnelor mame Marie și Rosse . Î i imbratisam pe toți :Charlotte, Elisabeta, Sofia, Marcus, Mathew, Enola și Flavius, apoi urcam pe bicicletă și incepem a pedala: - M:Oare unde va duce aventura? De parcă ar exista monștri sau vrăjitori! -W:Ce?! Tu nu crezi în vrăjitori?! -E:Serios Will? Serios? Tu crezi în vrăjitori și fenomene paranormale? -W:Pai cum să nu! Veti vedea voi.. Veti vedea! -M:Da,da,vom vedea! {Zâmbi ea.} -W:Ca așa să zici! -E:Fie.. Cum ziceti voi.. {Nepăsător, fără a sta pe ganduri,răspunse imediat Eddie}
Eu eram un băiat simplu, cu păr negru, ochi căprui închis, și classic. Obișnuiam să port o pereche de ochelari albastri cu lentile transparente, dar nu și acum. Milli era o fată cu un par protocaliu intens ca de portocală zemoasa, bine făcută,si cu niște ochi verzi smarald. Se purta cu o fire veselă, haioasa, și curioasă, puțin confuză. Eddie, cu o tunsoare la modă și un par negru,cu ochi albaștri-verzuli.Avea o fire inteligenta și speriată,dar poate fii și curajos! Va promit! După un drum de 4 ore pe o poteca din pădurea apropiată casei ne întâmpină un zid uriaș făcut din caramizi. -M:Haha! Super! Am avut dreptate! Hmm? Will de ce nu spui nimic? Ce faci? Eu care ma cocoț intr-un copac înalt încercând să găsesc o cale de scăpare. -E:serios? Serios Will? Crezi ca îl putem depăși? {Întreba cu un accent fitos} -W:Tacati gura! Incerc să gandesc nu vezi? -M:pfff! Ti-a zis-o! {O apuca chiotirile} Eddie plictisit de viață, încerca să-l ajute pe Will să găsească un plan de scăpare. -M:Vreau și eu să ajut! Și se cocoța și Milli sus, sus în copac pe o Creangă mai joasa. -W:bine.Uitati cum facem.{apoi continui a șopti planul în continuare și pentru prietenii mei. La care Eddie nu era de acord} Millie se apropia cât de mult se putea aproape de zid.Totusi sus în copac.Nu era o distanță prea mare... doar puțin așa. Aceasta își aruncă rucsacul sau, apoi pe-al meu și pe-al lui Eddie. Apoi se balansa cu mainile de Creangă și sari... Urmez pași, dar ce să vezi.. -E:S-o credeti voi. Nu ma sar de-aici nici dac-ar fii sfârșitul universului. -W:Hai nu mai fi papa-lapte și sari odata! -M:Hai ca poti! Hai ca poti! Hai ca po- -W și E:Taci Millie! Este enervant! {O oprira ei la jumătatea de cuvânt} -M:ui... Uf. Uf. Uf Sunteti plictisitori...! Zaris ca ne apuca noaptea.Ii întind mâna lui Eddie și îl ajut.Eddie înfricoșat de fel, dar care avu încredere în mine, sari si-mi apuca brațul lăsându-se tare ca un bolovan sprijinit de linia zidului ca un taias.Il trag, si-l trag,și Milli la fel. Gata! Trecusem de zid! -W:Uraaaa! -M:Daaaa yupiii! -E:Ha.. Yey.. -W:Cum adică "Yey.... " am reusit sa trecem de zidul asta mare! Millie luă o scurtă privire cu coada ochiului și incremeni. -M:B-b-baieti?... -E:... Oh.. Vai{își datu o palma pe frunte din obișnuință} -W:Ce e? -M:u-u-uitete s-singur.. -W:auleu mama.! -E:Logic! Vreau acasă! Ca de nu să fie o câmpie jos.. Și să nu avem cum să coborâm. Asta doar dacă ne plictisisem de un picior sau de o mâna probabil. -M:paiiii s-a zis cu noi acum {zâmbi ea ironic} -W:Ce? De asta va e voua frica? Oameni buni! AM PLECAT SĂ EXPLORĂM LUMEA! REVENIȚI VA! {Incerc eu să le sterg dezamăgirea de pe chip} -E:Vreau acasă! Vreau acasă! Mor de foamete..! Mmmm. Hmm{Îi chiorlaii stomacul} Caut prin rucsac biscuiții impachetati și îi găsesc. -W:Na!Poftim.Biscuiti. Millie se apropie si-mi smulge din mâna biscuitele pe care-l il întindeam lui Eddie. -W:Of.scot altul, iar Eddie il infuleca. Eu sunt bine. Cred ca vom înopta aici sus. {Zambesc ironic cu mâhnire}
