Când cerul s-a certat cu pământul
Durerea a erupt din vulcane
Oceanul și marea au secat orizontul
Și munții au căzut cu gând de trădare.
Când cerul a lovit în creștet pământul
Focul a năpustit peste oameni
Fugind disperați să scape întunericul
De lumina oarbă ce a început să coboare.
Când pământul a rămas înghițit de cer
Doar inima Lui mai bătea atare
Totul s-a prăbușit în ruină și mister
Și un nou început va avea să apară.
