Sunt oare o stea...,
Învăluită de mister,
Care ridicând ochii
O văd palpitând pe cer?
Căci mă gândesc uneori
C-aș fi în infern,
Iar viața mi s-a scurs
Într-un minut etern.
Paloarea luminii de colo, de sus,
Pare-a fi un infinit adio,
Ce mi-a fost spus demult, demult
Și îmi reamintește acum de speranța vie.
Încercând aici să-mi ispășesc pedeapsa,
Vorbesc în șoaptă cu gândul meu.
Și bănuiesc, întrezărind clivajul strămoșesc -
Acea stea, sunt oare eu...?
