In Ruine

Doi Perfecti

Nu mai mult de o ora mai tarziu, ușa compartimentului se deschide din nou. Harry sare in picioare cautandu-si bagheta prin roba, lovind-o usor pe Ginny cu determinarea lui de a se ridica brusc, dar se opreste cand vede figurile care stăteau in dreptul usii, in fata lui.

O fata cu par blond ,dezordonat, ajungându-i pana la talie in compania unui tânăr cu par brunet scurt.

"Buna, Luna, Neville" ii saluta Harry .

"Ce s-a intamplat cu voi baieti?" Intreaba Neville uitându-se spre bagheta lui Harry .

"Malfoy" răspund Ginny si Ron sincronizati.

"Tocmai l-am vazut la capătul trenului, batjocorind câțiva boboci" ii informează Neville pe cei patru prieteni ai lui.

"Apropo,tata isi cere scuze pentru ca te-a trădat . Spune ca trebuie sa il intelegi ca nu ar fi facut asta daca nu as fi fost eu in joc" spune Luna privindu-l rusinata pe Harry.

"Si cu noi cum rămâne?"se plânge Ron arătându-se pe el si pe Hermione. "Ne-a demascat si pe noi,nu numai pe el"

"Isi cere scuze si din partea voastră ,de asemenea" spune Luna repede.

"Oh, Hermione, McGonagall vrea sa te vadă in compartimentul din fata al trenului " isi amintește Neville

"Multumesc, Neville " Zâmbește Hermione. "Ar trebui sa imi iau bagajul?"

"Nu a spus nimic legat de asta " spune Neville așezându-se lângă Ron si a pierdut sirul conversatiei cand cand a început sa mănânce broaște de ciocolata cu roscatul de lângă el. Ginny i-a aruncat Hermionei o privire trista.

"O sa imi iau bagajul cu mine " s-a decis ea , luându-si bagajul din suport, dar nu era suta la suta sigura cine a îndemnat-o sa faca asta. Luându-si lucrurile si cușca lui Crookshank si si-a întors spatele celor ramasi in compartiment. "Ne vedem mai tarziu in camera comuna?"

"Cu siguranță" raspunde Ron, sărutând-o . Hermione isi pune mana libera in jurul gâtului lui si il trage spre ea. Sângele ii fierbea in timp ce caldura sarutului ii străbatea corpul. Asta era unul din lucrurile pe care le adora la iubitul ei înalt si ciudat - modul in care o făcea sa se simtă cand era cu el si cum nimeni altcineva nu ar fi putut-o face sa se simtă asa. Cateodata Ron o făcea sa fie confuza ; i-a spus lucruri care o raneau , iar cateodata părea ca nu are nici o idee despre Hermione, despre felul in care mintea ei lucra ; dar cateodata o surprindea cu iubirea lui si acelea erau momentele pentru care Hermione trăia.

"Pentru ce a fost asta?" Intreaba ea cand se desprinde din sărut.

"Doar ca sa te ajute sa iti amintești cat de mult te iubesc"

Obrajii ei au devenit mai trandafirii si fierbinți la auzul cuvintelor lui Ron. S-a întins sa il sărute din nou ,de data aceasta scurt, inainte sa isi ia bagajul si sa plece din compartiment. Coridoarele erau inca goale dar sunetele pline de viata se auzeau de dupa usile închise ale compartimentelor. Studenții vorbeau cu colegii lor, barfeau si spuneau povesti despre vacantele lor de vara , iar Hermione putea auzi câțiva chiar jucându-se jocuri prostești. Tipetele erau asurzitoare pe ambele părți ale coridoarelor .

Nu a facut mai mult de câțiva pași cand a auzit ceva ciudat. Pentru un moment a considerat ca doar ar trebui sa isi vadă de drumul ei spre profesoara McGonagall , dar dupa aceea s-a gandit ca in calitate de Perfecta ar trebui sa isi respecte sarcinile inca de acum. A înaintat spre acea ușa de dupa care s-au auzit sunetele si putea sa audă vocile din ce in ce mai clar. Vocea lui Goyel se auzea foarte tare.

"Nu poti da înapoi acum,Draco!"se plângea Goyel. "Ce e in neregula cu tine?"

"Nimic nu e in neregula cu mine...pur si simplu nu cred ca e o idee buna ..."