In Ruine

Yasmin Deneuve

Un suspin adanc a erupt de pe buzele Hermoinei inainte ca macar sa poata procesa faptul ca s-a trezit. A dat asternuturile la o parte, ochii ei inspectand imprejurimile aproape la fel de repede ca si bataile inimii ei. Buzele ei uscate incepeau sa se decojeasca si a incercat sa isi treaca o mana prin parul ei dezordonat , inainte sa se decida sa se ridice si sa isi elibereze fata de tot parul care ii ajungea pana si in gura.

Buclele ei erau umede in jurul fruntii datorita transpiratiei. Daca Hermione ar fi fost in camera comuna a Cercetasilor , s-ar fi simtit mult mai confortabil decat o facea acum. Se uita la camera nefamiliara , si nu a simtit nimic decat o frica inexplicabila care ii atarna pe umeri.

Lucrul care o speria cel mai tare era faptul ca isi amintise cat de singura era.

Cand era acasa incercand sa se descurce cu situatia respective a fost destul de usor. Cel mai des putea sa le scrie mesaje lui Harry si Ron si cel putin unul din ei raspundea. Hermione si-a dat seama in acea vara , destul de repede, ca nu era singura care a inceput sa aiba cosmaruri legate de acea noapte. Asta o facea sa se simta putin mai bine. Doar sa stie ca nu a fost singura influentata de Intuneric ii dadea suficient curaj ca sa se puna la somn noaptea.Daca Harry si Ron puteau sa isi infrunte cosmarurile, si ea putea la fel de bine; pana la urma si ea facea parte din Trioul de Aur- era la fel de curajoasa ca si ei.

Corect?

Racoarea a cuprins-o de indata ce patura a picat de pe umerii ei cand s-a ridicat din pat. In ciuda gandurilor ei initiale, camera comuna pe care ea si Draco o primiesera nu era mai calduroasa ca si cea a Cercetasilor. Nu avea nicio indoial ca Draco s-a acmodat perfect in aceasta noua locatie , avand in vedere ca era sigura ca orice loc era mai cald decat camera Viperienilor. Era de asemenea sigura ca Draco se plimba in fiecare noapte de-a lungul tunelelor care duc in temnite.

A luat din nou patura si a pus-o e ea, tinand-o trans la piept in timp ce se plimba prin camera.

O parte din ea, partea care era speriata , fara indoiala, s-a bucurat de idea de a se ridica din pat si de a merge in camera comuna a Cercetasilor. Ar putea sa ii vada pe baieti si spera ca sa isi tina toti trei de urat unul celuilat , cum au facut in fiecare noapte in ultimile luni.

Nu era o idee prea rea. Sau nu era rea, pana si-a amintit ca toata incaperea va fi plina de alti elevi, baieti , care nu vor fi prea incatati de idea ca Hermione va da buzna in camera lor in mijlocul noptii.

O parte din ea inca isi dorea sa mearga. Acea parte slaba, care tremura , care era inca speriata de intuneric si vroia sa fie in compania celui mai bun prieten al ei si a iubitului ei.

Acea parte era parte ape care Hermione incerca sa o inlatureze.

S-a dus in acelasi loc in care se duce in fiecare noapte- locul care ea spera ca nu va reaparea din nou. Era locul in care si-a inchis amintirile legate de Batalia de la Hogwarts si toate fetele moarte ale prietenilor ei si toate lucrurile care nu dorea sa ii revina in minte.

In momentul incare toate amintirile ei reveneau in vise, partea ei pietrificata se intorcea si ea.

Cea mai rea parte era ca is amintea visele. Hermione se trezeste dimineata si inca simte teroarea noptii.

Ar fi fost mai bine, se gandea ea, daca nu si-ar fi amintit nimic din toate cele petrecute. De acea frica putea trece.

In cele din urma ea si-a dat jos patura de pe ea , intampinand socul aerului rece care a lovit-o. Mai bine era complet treaza decat pe jumatate adormita , in jumatatea de cosmar de acum cateva momente.In ciuda acestui lucru, imaginile oribile tot se derulau in spatele ochilor ei.

Intinzand mana spre noptiera de langa pat , si-a luat ceasul si s-a uitat cat e ceasul. 5 am. Nu era asa de rau , se gandea ea, putea fi mai devreme. Mai demult se trezea mult , mult mai devreme. Tocmai realizase ca timpul ii facuse picioarele mult mai obosite si a dus o mana la gura pentru a ascunde un cascat, inainte sa se ridice complet din pat.