In Ruine

Sosirea

Ochii lui cenusii o priveau in timp ce aceasta i-a intors spatele . O privea in timp ce aceasta facea altceva. Pur si simplu nu isi imagina cum toata ura pe care i-o purta a disparut.

De la spate arata ca orice alta fata obisnuita. Nu arata diferit fata de oamenii care cu care a crescut; de la spate nu puteai spune ca a fost nascuta intr-o familie de Incuiati. Uitandu-se la ea acum, gandindu-se la ea in felul in care o face , in sfarsit si-a dat drama cat de idiot a fost sa se poarte cum s-a purtat. Cand se uita la ea acum, nu putea sa observe nici un fel de diferenta intre ei , chiar daca ea avea sange-mal. Avea un par inchis la culoare, dar nu ca al lui Potter; o fata subtire , precum cea a lui Pansy , si , fara indoiala, in lumea Incuiatilor era chiar considerata frumoasa.

Nu s-a gandit la ea niciodata in acest fel; a fost educat sa nu gandeasca astfel. Dupa ani intregi in care a fost crescut si educat sa trateze oamenii ca pe niște gunoaie, a inceput sa realizeze cat de diferita e realitatea , fata de cum el a fost invatat.

El a avut o copilarie grea - toata lumea stia de presiunile pe care parintii le creau asupra lui- dar poate ca daca ar fi avut un tata diferit , el si Hermione ar fi putut fi chiar prieteni! Pana si idea aceasta l-a surprins , acum, cand incerca sa se gandeasca la asta, dar nu l-a dezgustat .

Nu mai vedea Trioul de Aur ca pe niste dusmani.

A realizat ca s-a oprit din a-i considera dusmani din momentul in care a inceput sa o priveasca pe Hermione.

Intr-adevar, il speriau aceste ganduri aproape la fel de mult ca si cum il uimeau. Era speriat de faptul ca a inceput sa gandeasca astfel despre cei trei . Dupa ani intregi pierduti urand parul roscat, carliontii castanii si cicatricea in forma de fulger, era surprins ca acum si-a schimbat parerea. Era speriat de ce s-ar putea intampla daca cineva ar afla ca sentimentele lui sunt atat de amestecate acum ; daca cineva ar afla ca el, un Malfoy, si-a schimbat parerea despre cei care nu au sange pur.

"Ce vrei, Malfoy?!" Spune ea exasperata.

Cuvintele ei seci i-au intrerupt gandurile . Si-a mutat ochii cenusii in alta parte , mai precis la podea. La fel de repede si-a mutat privirea inapoi la ea, la ochii ei caprui in care se putea citi doar ura.

Nu mai arata ca si ciudata bruneta de acum un an pe care o tortura incontinuu. Putea sa vada asta acum; putea sa vad cum razboiul de anul trecut a maturizat-o la fel de mult cat l-a maturizat si pe el.

S-a schimbat, chiar s-a schimbat. Ea a devenit mai puternica, pe cand el a devenit mai slab. Ea s-a descoperit, pe cand el este si mai confuz in ceea ce il priveste, si el era gelos pe ea intr-un fel sau altul pentru faptul ca devenit femeia care stia ca era. El inca nu era sigur ce va face cu viata lui, unde s-ar presupune ca ar trebui sa mearga dupa acest an , avand in vedere faptul ca lumea pe care el o stia a fost distrusa.

El doar o privea; o privea in timp ce ea il fixa inapoi cu privirea si el a observat. A observat toate lucrurile pe care le putea observa, cautand indicii cum sa gaseasca aceeasi lucruri si la el.

Ultimele raze de soare se reflectau pe fata ei, facand-o sa sclipeasca il locurile unde erau cicatrici din batalie, pe pielea ei alba ca si un crin. Parul ei castaniu cadea dezordonat pe umeri in valuri line. Draco si-a intors privirea de la ea deoarece incepea sa observe lucruri pe care dorea sa le vada.

Ochii lui Granger nu au avut nici-o reactie. In continuare il privea plictisita , pana cand probabil acesta avea de gand sa raspunda in cele din urma.
"Chiar m-am schimbat , Granger, stii...?"

"O sa te cred cand o sa imi dovedesti"

Draco nu mai stia ce sa spuna. Nu mai avea alte comentarii "inteligente" in cap ; batalia le-a sters pe toate.