Un nou inceput

CAPITOLUL 2

La media --> Dante Smith 

Asadar iata-ma aici, prima zi la Universitatea din Seattle. Parchez masina, imi pun ochelarii de soare, imi iau geanta si ma pregatesc psihic pentru acest inceput.
Ceremonia care marcheaza deschiderea anului universitar e pe cale sa inceapa, ies din masina, o astept si pe prietena mea Becca sa coboare de pe locul pasagerului, iar cand mi se alatura  plecam impreuna spre curtea principala.
Facultatea din Seattle este enorma, o privesc in timp ce strabatem parcarea plina si nu ma pot gandi decat ca nu stiu cum naiba o sa invat toate cladirile astea, sper doar sa nu par singura pierduta in spatiu in locul asta.
Cand am decis ca vreau sa studiez psihologia, desi nu recunosc prea des, un mare imblod l-a avut psihologul meu.
Cu ajutorul ei, am reusit sa imi controlez emotiile, am reusit sa le tin in frau si sa nu ma mai las coplesita de ele. Am inteles ca acel episod din adolescenta nu imi poate defini viata, am inteles  ca am fost o victima in toata povestea asta.
Inca am anumite retineri, sub nici o forma nu am mai fost la o petrecere, baietii nu ma intereseaza si tot ce mi-am dorit a fost un nou inceput.
In acelasi timp, imi doresc sa ajut persoanele care ar putea trece printr-o experienta asemanatoare, sa faca tot ce nu am fost eu in stare, sa ia atitudine si sa nu se ascunda intr-o cochilie doi ani de zile.
Poate am inteles tarziu lucrul asta dar, nu vreau sa mai treaca nimeni prin asa ceva. 
- Sper sa nu ne ratacim din prima zi. La naiba, e enorma. O aud pe Becca din dreptul meu.
O aprob din cap, imi asez geanta mai bine pe umar si ii fac semn spre ceea ce pare a fii curtea principala.
Campusul e plin de studenti, care se plimba dintr-o parte in alta ca niste furnici. Unii in grupuri galagioase, altii care par sa nu aiba nici o grija pe lume si unii atat de timizi incat abia ridica privirea din pamant.
Stim ca am ajuns unde trebuie atunci cand observam scena amplasata in curte si mai multi profesorii care citesc ceva, probabil discursurile pentru ceremonie. La scurt timp rectorul universitatii se prezinta si incepe sa tina el insusi un discurs la care nu sunt prea atenta, mai degraba ma holbez la multitudinea de cladiri ce ne incojoara  si nu sunt sigura daca in primele zile o sa ajung la timp macar la un curs sau seminar. 

Dupa ceea ce par a fii ore, printr-o gramada de studenti, ceremonia se termina si noi plecam in explorarea campusului.
- Am mare nevoie de o cafea, Layla. Cred ca am vazut o cafenea putin mai incolo, putem merge? Becca se sprijina de bratul meu si ma priveste cu niste ochi mari si rugatori.
- Sigur, simt ca imi explodeaza capul de la atata lume. Ii fac semn s-o ia inainte. Haide, sa vedem daca intr-adevar e o cafenea acolo .
Becca pleaca inainte iar eu imi rotesc privirea in toate partile, incercand sa retin macar parte din cladiri.
In timp ce studiez ceea ce pare a fii biblioteca dupa ferestrele enorme si multitudinea de rafturi, ma lovesc de un piept tare si aproape cad in fund daca un brat nu ma prindea la timp.
- Scuze, nu te-am observat.
- Stiu , erai plecata departe. O voce masculina, groasa si totusi atat de melodioasa ma face sa-mi ridic aproape instant privirea spre chipul lui. DOAMNE! De unde a aterizat?De pe planeta celor mai sexy si musculosi masculi?Si ochii astia nu pot fii reali,nici vorba ca cineva sa aiba o culoare atat de frumoasa, ca un coniac in bataia soarelui. Ma holbez la fata lui, stiu asta, dar nu-mi pot muta privirea.
- Aaa...inca esti plecata? Abia ii observ mana pe care o flutura prin fata ochilor mei, oh la naiba, o sa ma creada cea mai ciudata fiinta aterizata in campusul asta. Imi dau o palma mintala si incerc sa revin cu picioarele pe pamant.
- Nu, scuza-ma. Ma gandeam aaa.. ma gandeam la ceva. Ma retrag dupa ce imi simt picioarele bine infipte in pamant si il mai analizez fara sa ma pot abtine. Ochii mi se plimba pe trupul lui. Poarta bocanci, blugi negri usor mulati pe niste picioare mai mult ca sigur lucrate la sala, un tricou simplu gri si o geaca de piele. 
- Esti bine? Ma priveste cu o mina ingrijorata dar stiu sigur ca pe fata mea nu se poate citi absolut nimic. Probabil par o nebuna care se holbeaza fara jena la el.
- Da, sunt. Multumesc. Ii raspund scurt si ma pregatesc sa trec pe langa el. Cand sunt in dreptul lui imi prinde bratul. Imi ridic privirea curioasa spre el. Ce e ?
- Sunt Dante, esti in primul an?
Atat de evident sa fie? O vad pe Becca cativa pasi mai incolo, ne priveste dar nu intervine.
- Da. Obeserv ca bratul lui inca ma tine, ma retrag usor si ii intind mana. Sunt Layla. Imi strange mana la randul lui si senzatia electrizanta aproape ma face sa tresar.
- Ma bucur sa te cunosc. Iti pot arata imprejurimile daca vrei. Pari cam pierduta. 
O privesc pe Becca care are un ranjet obraznic pe fata apoi ma intorc si il privesc din nou pe Dante, Layla cea timida din trecut ar fii mai mult decat entuziasmata de atentia primita, dar Layla din prezent nu vrea sa auda de baieti, viata e mai frumoasa si linistita fara ei.
Stiind ca fata mea nu exprima absolut nimic, ma multumesc doar sa inclin usor capul in directia Beccai.
- Multumesc dar sunt asteptata. Sa ai o zi buna.
Ma priveste aproape socat de raspunsul meu, sigur alte femei ar accepta bucuroase o tentativa indirecta de intalnire pentru ca, hai sa recunoastem, e frumos de lesini dar, nu pentru mine.
- Am inteles. O zi buna, Layla.
Imi arunca o ultima privire si pleaca in directia opusa, nu ma intorc sa-l privesc ci plec direct catre Becca.
- Doamne fata, ce-a fost asta? Ma priveste uimita cand ajung in dreptul ei si eu ma multumesc doar sa ridic usor din umeri inainte sa ii raspund.
- Un tip in care am intrat accidental. Il cheama Dante. Nu stiu mai multe, ridic din umeri neinteresata.
- E frumos de lesini, daca stiam ca asa specimene invata aici, ma imbracam si eu mai sexy.
Incep sa rad si o analizez scurt, poarta o bluza alba cu dantela, prinsa intr-o fusta de piele neagra si o pereche de botine cu toc.
- Cred ca esti si asa destul de sexy. Ii ranjesc si o prind de brat. Hai sa vedem unde e cafeneaua aia.
Spre deosebire de mine care nu m-am straduit deloc sa ma imbrac sexy. Port bocancii mei obisnuiti cu mici tinte argintii, blugi negri si o camasa simpla gri, bagata in betelia pantalonilor.Mnda, cu siguranta, nu sexy.
- I-ai luat macar numarul de telefon?
- De ce i-as lua numarul de telefon? O privesc cu o spranceana ridicata. Cred ca pot supravietui si fara el, Becca.
Ea ofteaza dar nu mai zice nimic. Ma cunoaste destul de bine incat sa stie ca baietii sunt exclusi din viata mea.
Cateva minute mai tarziu, ajungem in fata cafenelei si intram fara tragere de inima cand vedem localul plin. Totusi nevoia de cofeina e mai presus decat o adunatura de studenti.

Dupa doza de cofeina, restul timpului trece in timp ce ne plimbam prin campus. Am descoperit  salile de curs din corpul A unde avem maine primele doua cursuri, am trecut prin corpul B ca sa gasim laboratorul in care avem un curs dupa-masa, am vizitat cantina care se afla intre ele, apoi biblioteca. Restul corpurilor am decis sa le lasam pe urmatoarea zi dupa cursuri.
Ajunse acasa, m-am aruncat pe canapeaua din living, mi-am scos telefonul si am inceput sa caut sali de forta prin apropiere deoarece nu vreau sa renunt la antrenamente.
- Ce zici comandam ceva de mancare sau pregatim ceva? Becca ma intreaba cand se arunca langa mine pe canapea. Hmm, sali de forta deci. Nu renunti la antrenamente nici macar la facultate?
- Nici vorba. Ii raspund fara sa-mi ridic privirea din telefon. Comandam,chiar nu am chef sa gatesc nimic acum.
- Asa facem, nici eu nu am chef sa gatesc. Ma duc sa comand. Se ridica de pe canapea si merge dupa telefonul ei lasat pe barul din bucatarie.

Restul zilei trece repede si inainte sa-mi dau seama aud alarma telefonului semn ca dimineata primei zile oficiale ca studenta e aici.
Ma intind si opresc alarma, ma ridic din pat si intru in baie. Dupa un dus rapid, imi usuc parul si ma indrept spre dressing.
Odata ce sunt imbracata si pragatita ies din dormitor si cobor in bucatarie, Becca inca nu a coborat deci suficient timp pentru o cafea.
Telefonul incepe sa sune, il scot si cand vad apelantul, aproape imi vine sa il bag inapoi in buzunar, insa nu pot  sa fac asta asa ca, fara tragere de inima glisez si raspund:
- Buna, mama.
- Buna dimineata, Layla! Te-am sunat sa te anunt ca te asteptam peste doua saptamani in Los Angeles, tatal tau si cu mine deschidem un nou hotel si o sa organizam o receptie.
Normal, nici un „te simti bine?”, „ne e dor de tine”, nimic de genul asta din partea lor, au nevoie doar de imagina familiei perfecte pentru noul lor hotel, ce socant!
- O sa vin, trimite-mi un mesaj cu locatia.
- Am rugat-o deja pe asistenta mea sa se ocupe de toate detaliile, biletul de avion si toate cele. O sa le primesti in curand printr-un e-mail. Stii ca nu am timp de toate formalitatile astea.
Cum sa ai timp sa ii trimiti fiicei tale un mesaj cand ai pe cineva platit sa faca asta. Tipic tie, mama. Imi spun in gand, obisnuita deja cu raceala lor. Ma mir ca a avut timp sa ma sune.
- Am inteles, mama. Trebuie sa plec, mai vorbim!
- Sa ai o zi buna, Layla!
Inchide inainte ca macar sa apuc sa ii raspund, nici nu ma asteptam la altceva.
- Esti gata, Layla? Incepem intr-o jumatate de ora. O aud pe prietena mea in timp ce coboara scarile si intra in bucatarie
- Da, te asteptam. Am vorbit cu mama, trebuie sa particip la deschiderea unui nou hotel peste doua saptamani. Imi dau ochii peste cap frustrata ca trebuie din nou sa pozam in familia perfecta.
- Unde? Vrei sa vin cu tine?
Imi ia cana de cafea din mana si soarbe din ea in timp ce imi asteapta raspunsul.
- In Los Angeles, nu stiu prea multe, urmeaza sa imi trimita asistenta ei detaliile. O privesc si ii analizez tinuta de azi, o rochie scurta galbena asortate cu un sacou negru si pantofi cu toc.
Becca e atat de diferita de mine, in primul rand e blonda, poarta aproape intotdeauna culori deschise si pantofi cu toc. In timp ce eu sunt bruneta si ma ascund mereu sub tricouri si camasi largute,blugi si nelipsiti bocanci,  iar in dressingul meu predomina negrul.
- Multumesc. Imi intinde cana de cafea, o iau si o pun in masina de spalat vase. Deci, ai nevoie de suport moral? Stiu cat de mult urasti presa si toata atentia asta.
Asa e, urasc atentia si intrebarile tampite ale reporterilor, dar nu am incotro, o seara in care ne prefacem ca toate sunt roz pe lume, apoi nu mai au nevoie de mine pana la urmatoarea deschidere sau cina importanta. Pot suporta asta, dar 2 zile in Los Angeles nu suna rau daca vine si Becca.
- Ai dreptate, esti sigura vrei sa vii? Stii deja ca minim 2 ore din seara trebuie sa zambesc si sa salut pe toata lumea, imi dau ochii peste cap doar la gandul ca trebuie sa ma prefac atata timp.
- Bineinteles, trecem impreuna peste seara aia, ma prinde de brat si ne indreptam spre usa, in plus o zi sa ne plimbam prin Los Angeles cred ca merita o seara de prefacatorie, nu? Zambeste si flutura din gene, semn ca deja are cateva idei cum sa ne petrecem ziua aia.
Rad si imi scot telefonul, ii trimit un mesaj scurt mamei sa o anunt ca o sa vina si Becca cu mine, nu astept un raspuns, bag telefonul din nou in geanta si scot cheile masinii, scoate un bipait scurt cand apas pe telecomanda. Becca intra prima, ocolesc masina apoi urc si eu pe scaunul soferului si plecam spre campus.

Ajungem in sala de curs la timp, a contat totusi ca am reusit sa vizitam ieri o parte din campus. Urcam in partea  de sus a amfitatrului si ocupam doua locuri libere aproape in spatele salii.
Profesorul  intra si se prezinta scurt, ne ureaza bun venit si incepe imediat cu predarea materiei.
Imi deschid laptopul si caietul pentru notite si incep sa scriu cand cineva se aseaza in stanga mea, cum naiba a intrat fara sa il observe profesorul sau era in sala tot timpul?
- Buna, Layla. 
Dante se apleaca si imi sopteste la ureche apoi se retrage si ma priveste cu un zambet in coltul buzelor. Okk, deloc ciudat. Acum ma urmareste sau cum?
- Ma urmaresti? Il intreb direct iar el isi salta sprancele de uimire. Doamne, pana si sprancenele ii arata perfect.
- Si eu am curs cu profesorul Wells. Te-am observat cand ai intrat in sala, scuze daca a parut ciudat.
- Aha. E tot ce spun si imi indrept din nou atentia spre profesor desi prezenta lui Dante nu face altceva decat sa ma distraga.
Ma intorc si o privesc pe Becca cu o spranceana ridicata ce vrea sa spuna”ce mama naibii e cu asta aici?, Becca ma priveste apoi imi zambeste si mimeaza pe buze „HOT” cu un semn subtil spre stanga mea, scutur din cap si o las balta.

Dupa cursul de 2 ore, tot ce-mi doresc e o cafea enorma, o prind pe Becca de brat si incepem sa mergem spre iesirea din cladire. Cand iesim,  tot nu ma pot obisnui cu atatia oameni intr-un loc. Campsul vuieste de studenti, aproape toata lumea sta in grupuri, unii la masutele din piatra amplasate prin diferite puncte din curtea principala, altii stau pe iarba razand si ascultand muzica, alte grupuri citind intr-un loc mai ferit. Atat de diferit de liceu, nu ma pot abtine sa nu compar cele doua institutii.

In timp ce analizez un grup de fete si baieti care studiaza niste harti, ma gandesc ca sunt tot din primul an, arata la fel de pierduti ca noi si aproape imi vine sa rad. Un baiat vine si ii intinde Beccai o hartie, pare un afis sau ceva de genul. O ia si o studiaza surprinsa, apoi il priveste pe baiatul necunoscut.
- Aaa...buna! Sunt Tomas, anul trei la medicina. Ii intinde mana si zambeste atat de larg, de parca a exersat zambetul asta ore in sir.
Rebecca il priveste o secunda inainte de a-i intinde la randul ei mana, zambetul ei fiind micut si usor rusinat.
- Rebecca! Imi pare bine sa te cunosc. Se intoarce si ma priveste apoi ii face semn spre mine. Ea e prietena mea, Layla. Suntem anul intai la psihologie.
- Ooo, frumos. Abia acum ma priveste si imi zambeste mai retinut decat prietenei mele, probabil pentru ca nu sunt la fel de zambitoare ca ea.
- Imi pare bine. Ii raspund pe un ton lipsit de emotii iar el se uita din nou la Becca, il analizez daca tot nu e atent la mine, e inalt, brunet, fata usor ascutita, probabil practica vre-un sport dupa umerii lati, imbracat intr-o camasa albastra, stramta pe brate, o pereche de blugi spalaciti si adidasi.

- Stiti, incepe el si isi duce o mana la ceafa semn ca e usor stanjenit, fratia organizeaza un foc de tabara, un fel de ritual de inceput de an. Rade apoi continua sa dea detalii, exclus din start pentru mine orice inseamna petrecere oricum. Va asteptam si pe voi, sambata in spatele campusului, o sa fie o gramada de studenti, ocazie buna sa va mai faceti cateva cunostinte. Uite, isi scoate un pix din buzunarul din spate al blugilor si ii ia afisul Beccai, il intoarce si noteaza ceva pe el, aici ai numarul meu, suna-ma daca va hotarati, o sa fiu ghidul vostru.
- Multumim. Ii ia Becca din nou afisul si ii zambeste, apoi se intoarce spre mine. Mergem?
Aprob din cap, il salutam pe Tomas fara a-i da vre-un raspuns. Stiu ca si prietena mea a procedat la fel pentru mine, stie ca nu vreau sa aud de petreceri, cu atat mai putin sa particip.