Un nou inceput

CAPITOLUL 1

Prezent
Seattle, Washington

– Becca,ai luat tu cheile de la casa?! strig de pe scaunul soferului in timp ce ma chinui sa tin drept bagajul meu ,la naiba nu credeam ca mi-am pus atat de multe lucruri.
– Da, ce tot faci acolo?
– Cautam cheile, ce crezi ca faceam?
– Doamne, unde ti-e capul? Ti-am zis ca le iau eu. Imi flutura cheile din dreptul usii de la intrare. Haide, abia astept sa vad casa.
Imi dau ochii peste cap si prind mai bine manerul bagajului. Am reusit, fir-ar sa fie! Insfarsit am plecat de acolo. Ma gandesc ca asa ar trebui sa se simta libertatea, ca o gura de aer proaspat.

Ajung in dreptul prietenei mele si astept sa deschida usa casei noastre pentru urmatorii ani. Trebuie sa recunosc ca ai mei au facut o treaba grozava, casa este la cateva minute de Universitatea din Seattle si este exact cum mi-as fii imaginat-o. Alba, simpla si micuta. Are parter si mansarda, mai mult decat suficient pentru doua persoane.

Am intrat inauntru, am lasat primele bagaje la picioarele noastre si am inceput explorarea.
Primul lucru pe care l-am remarcat a fost spatiul deschis si incredibil de bine luminat, geamurile enorme trebuie sa fie de vina pentru asta. In stanga un living simplu cu o canapea de piele in forma de L, neagra, de o parte si de alta a ei inca doua fotolii de aceasi culoare, in mijloc peste un covor  pufos sta o masa din sticla iar in fata lor un semineu enorm din piatra decorativa alba si deasupra lor un televizor aproape la fel de mare. Privirea mi s-a oprit pe peretele din dreapta de langa un hol micut, unde am vazut o biblioteca aproape pe tot peretele, faptul ca nu sunt multe carti nu ma deranjeaza, am de gand sa o umplu pana la refuz imediat ce ne acomodam.

Ma intorc si in cealalta parte a casei observ bucataria despartita printr-un bar, apoi o masa rotunda de culoarea ciresului umple spatiul catre usa de la intrare, alaturi de 6 scaune cu tapiterie maro in aceasi nuanta ca si canapeaua. Fac cativa pasi si intru in bucatarie, dulapurile sunt simple, albe iar electrocasnicele de ultima generatie,cu alte cuvinte este simpla si perfecta. M-as vedea gatind aici, lucru pe care acasa nu l-am mai facut in ultimul timp. Chiar e un nou inceput, ma gandesc si ma indrept spre prima usa din hol, o baie de serviciu, perfecta pentru zilele cand ai musafiri si nu vrei sa iti intre in spatiul tau personal. Cealalta usa da spre o debara micuta, plina de toate cele necesare curateniei.

– Imi place, Layla! Doamne, nu-mi vine sa cred ca aici vom locui. Ma priveste si ochii ii sclipesc de entuziasm. Iti dai seama, aici putem face lejer o seara de film cu minim 20 de oameni.
– Da, asa e. O aprob stiind ca oricum nu imi ia in seama raspunsul. E prea entuziasmata de tot ce vede. Hai sus, vreau sa-mi vad dormitorul. Ii spun in timp ce urc scarile spre mansarda.
– Hai sa vedem, pe urma vreau sa vad si spatele casei, in poze parca am vazut o terasa.
– Da, are si terasa. Ce dormitor vrei? In timp ce urc scarile vad doua usi, de o parte si de alta a holului de la mansarda. Cred ca sunt la fel de mari, daca sunt doar doua usi aici.
– Da, cred ca da. Wow, uite ce loc minunat. Imi face semn spre capatul holului unde e un geam de jos pana sus , in fata lui fiind un fel de bancuta cu perne decorative si o masuta mica sprijinita intr-un singur picior.

– Eu vreau camera cu balcon, stii ca am o obosesie pentru privitul stelelor.
– Nici nu ma gandeam la altceva. Razand isi duce mana la barbie si analizeaza ceva. Cred ca asta e. Face semn spre usa din stanga mea. Hai sa aflam.

Deschid usa si constat ca intr-adevar avea dreptate. Usa balconului este primul lucru pe care il observ, chiar daca este incadrata de niste draperi turcoaz, nu neaparat culoarea mea favorita in momentul de fata. Camera este enorma,vopsita in alb, un pat in care pot dormi lejer 4 oameni in partea dreapta, incadrat de doua noptiere. Pe peretele opus un birou si un mic raft pentru carti. Ce ma surprinde sunt cele doua usi, nu cred ca le-am observat cand am privit fugitiv pozele trimise de ai mei, nu ma interesa atata timp cat aveam sa plec de acolo.

Deschid prima usa si descopera baia, cu fainta alba si mici insertii de turcoaz si aici, ce ma bucur e cand descopar ca are atat cada cat si dus, perfect.
Ies si ma indrept spre cealalta usa, o deschid si descopar un dressing micut dar suficient cat sa intri in el, cu rafturi si dulapioare pe toti peretii, ei la asta nu ma asteptam. Ma intorc si o vad pe Becca care analizeaza tot cu o fata entuziasmata, ca un copil mic care tocmai a descoperit Craciunul

– Doamneeeee, sper sa am si eu asa ceva. Imi palce atat de mult casa asta, Layla, aproape ca nu-mi vine sa cred ca vom locui amandoua aici. Vine si ma strange in brate, entuziasmul ei molipsindu-ma si pe mine. O strang la randul meu si ma bucur ca o am alaturi aici.

Iesim din dressing si pasesc spre ce imi doream de la bun inceput sa vad, deschid usa de la balcon si cand vad fotoliul si masuta din coltul lui aproape scot un chitait de bucurie.
Tot ce aveam nevoie, balconul e destul de mare spre surprinderea mea, observ o planta agatatoare ce coboara si ma aplec usor peste balustrada, vad si o scara prinsa de perete pana pe marginea balconului meu, de care sta agatata planta.  Hmmm, interesant.

– Partea buna, ai pe unde fugi din casa cand o sa te enervez prea tare. Rade Becca si vine langa mine. Pana si aerul se simte diferit aici, nu-i asa?
– Da, ai dreptate. Hai sa vedem si camera ta, ce zici?
Nu imi da nici un raspuns, in schimb o zbugheste pe usa. Incep sa rad si o urmez si eu. Ies din camera mea si intru dupa Becca, camera ei nu difera foarte mult de a mea, acelasi mobilier, acelasi pat. Singura diferenta, nu are balcon.

– Esti sigura ca nu te deranjeaza?
– Ce anume?
Se intoarce si ma priveste surprinsa.
– Ca nu are balcon, fac semn spre peretele din fata mea care are un geam mare, acoperit de draperii gri.
– Nici vorba, fato! Daca nu erai tu, nu aveam ocazia sa plec din Canada. Stii deja ca ai mei isi doreau sa urmez facultatea aia nasoala de acolo.
– Ma bucur ca nu te-au convins, sa stii.
Ii zambesc si ma gandesc ca nu eram atat de entuziasmata sa fac pasul asta fara ea, chiar daca imi doream cu orice pret sa plec de acolo, imi era destul de greu de una singura, intr-un oras necunoscut.

Becca mi-a dovedit inca o data ca e sora pe care n-am avut-o. Cand a auzit unde vreau sa plec la facultate, raspunsul ei a fost”Pot incepe sa-mi fac bagajul?” am ras atunci pentru ca totusi nu ma gandeam ca o ia chiar atat de serios. Stiam ca parintii ei vor sa urmeze aceasi facultate ca si ei, pentru a duce traditia mai departe. Becca s-a opus si in cele din urme au acceptat si parintii ei, asa ca iata-ne, noi doua si un nou inceput.

– Hai sa vedem si ultima parte.
Ma ia de mana si coboram impreuna scarile. Din bucatarie este o usa glisanta care da spre curtea din spate, cand iesim ramanem amandoua blocate in prag.
– Doamneeee, cred ca am spus „Doamne” de cel putin o suta de ori dar ma repet: DOAMNEEE.

O aprop printr-o inclinare a capului, incapabila sa scot un sunet. Curtea din spate este..nici nu am cuvinte.
In partea dreapta a curtii avem un jacuzii, peste tot gazonul este perfect tuns cu carari pietruite, in stanga, langa gardul inalt o zona de gratar care se intinde pana  langa intrarea in casa cu o masa si scaune, imi mut din nou privirea, o intragea terasa acoperita langa jacuzii si o zona de bar cu scaune inalte, plina de mobilier caracteristic unei terase, o canapea sprijinita de peretele casei, cu cateva fotolii mai micute, in mijloc avand un fel de semineu de gradina, admir toata curtea din nou si cred ca tocmai mi-am gasit noul loc preferat. Lumini slabe inconjoara tot spatiul, dandu-i un aer atat de intim, superb.