Focul din Inima mea

Amintiri

Capitolul 3 — Amintiri 

 "Chipul ei senin și surâsul de copil rămase adânc întipărite în memoria mea sunt cele care m-au ținut viu în ultimul an. Războiul e crud. Ucide oameni nevinovați. Oameni care urăsc să vadă arme sunt forțați să plece pe câmpul de luptă și să ucidă. Oamenii buni sunt transformați în oameni răi.

   Însă eu am trecut peste toate gândindu-mă la ea. Până să o întâlnesc războiul părea iadul pe pământ, însă cu frumusețea ei orice lucru urât și rău pălește. În ultimul an am reușit să îmi conduc soldații spre multe victorii, iar când am pierdut camarazi viteji, doar gândindu-mă la ea am reușit să nu mă las pradă suferinței.

   Acest război mi-a răpit prieteni pe care îi știam de o viață. Mi-a răpit familia. Însă mi-a dat-o pe ea. A fost dragoste l-a prima vedere, sunt sigur de asta. Nu am mai simțit așa ceva până acum. Atunci când se află în preajma mea nu îmi pot controla emoțiile și gesturile, iar atunci când nu e lângă mine tânjesc după prezența ei.

   Inocența ei a dăinuit în zilele întunecate. În ochii ei fiecare persoană are o latură bună și merită să primească o a doua șansă. Mă întreb cum ar reacționa dacă ar afla despre trecutul meu. Nu am fost vreun sfânt. Greutățile vieții m-au împins să fac lucruri oribile. Oare va fi ea în stare să îmi ierte neputința de a mă ridica din păcat?

   Fără să îmi dau seama mâinile mele au apucat o foaie îngălbenită și au început să aștearnă pe ea toate gândurile pe care îmi doream nespus să le împărtășesc cu ea. "
  
   Târziu după moartea sa am aflat că ținuse un jurnal. Primii ani în care descoperisem acest caiet plin cu amintirile sale nu am fost în stare să îl deschid. Inima mă durea prea tare.
 
   Însă anii au trecut și citind toate aceste lucruri îl simțeam lângă mine. Uneori aveam impresia ca mâna lui se odihnește pe umărul meu, el citind alături de mine.

*Pentru voi, cei care mă susțineți și îmi dați putere sa continui, chiar dacă criticile bat la ușă. *