Scar: Magia Elementelor

[ Capitolul V ] ✓

Elementele erau creaturile primordiale, cele care creaseră lumea din vânt, apă, pământ și foc. Cele care creaseră viața cu un strop din fiecare și care făcuseră oamenii nemuritori asemenea lor. Oamenii greșiseră însă prin a încerca să le fure elementelor puterea și a prelua controlul asupra lumii, ceea ce le-a înfuriat pe elemente într-atât încât prințul și prințesele fiecărui element au fost nevoiți să le ia oamenilor nemurirea, ei devenind astfel simpli muritori. Totuși, deoarece elementele erau miloase, nu au lăsat rasa umană creată din propriile lor puteri să piară într-un timp atât de scurt, așa că le-au dat acestora privilegiul de a produce urmași care să constituie rasa umană după moartea fiecărei serii de oameni. O viață de om nu însemna mult timp pentru creaturile nemuritoare. Pentru aceștia oamenii se nășteau, creșteau, îmbătrâneau și apoi mureau într-un timp neînsemnat lor. De aceea elementele nu se încurcau cu oamenii, lăsându-i să își trăiască viețile după cum și le-au făurit sau după cum le-au făurit ceilalți înaintea lor.

Fuseseră dăți în care lăcomia oamenilor nu se oprea nici după ce le fusese luată nemurirea, ajungând să încerce să captureze elementele pentru ca acestea să le îndeplinească dorințe. Desigur, dorințele erau întoarse împotriva lor la fiecare cuvânt neclar ce putea fi folosit ca portiță către răzbunare și către libertate. Ultima dată când cineva încercase să facă acest lucru, elementele se deciseseră să elimine ființele omenești de pe pământul creat de către ele, până când Mouhana, o biată fetiță sărmană, a fost cea care a capturat unul dintre elemente.

Ea nu a cerut bani, palate, bogății de toate felurile, frumusețe sau orice altceva. Tot ce își dorise, fusese ca mama ei să nu mai fie bolnavă și să trăiască fericite împreună cu cei doi frați ai săi mai mici. Până atunci, elementele nu mai simțiseră emoții precum simpatie, milă, iubire sau orice altceva, însă după ce au întâlnit-o pe Mouhana, aceștia au simțit pe de-o parte aceste sentimente, iar pe de altă parte au fost impresionate de rasa umană. Dorința Mouhanei fusese îndeplinită fără ca elementele să încerce să întoarcă dorința împotriva ei. De atunci deciseseră să nu elimine întreaga rasă umană doar pentru că majoritatea oamenilor erau egoiști. Unii oameni erau buni și meritau să trăiască și poate, până la urmă, să reușească să schimbe lumea și să îi facă și pe ceilalți să o apuce pe drumul cel bun.

Scarlett auzise povestea aceasta de atâtea ori, încât o știa pe de rost. Nu își putea imagina totuși cum de cineva putea captura un element fără a fi rănit. Se spunea că existau cuvinte speciale pentru a reuși să capturezi un element și doar puțini oameni le știau printr-o absurditate. Mouhana făcuse ceea ce trebuia și astfel rasa umană era încă existentă pe planeta creată de elemente, însă chiar dacă povestea era spusă de către bătrâni până în zilele lor, oamenii erau la fel de egoiști și nepăsători. Poate că, până la urmă, elementele ar fi trebuit să le elimine existența?
Scarlett își trase și cea de-a doua cizmă și prinse curelele de piele maronie cu o ușurință neobișnuită pentru o fată.
Lăsarea întunericului era semnalul său că trebuia să se pregătească, încă de înainte ca o bătaie în ușă și o servitoare să îi amintească fetei acest lucru.
Își prinse părul maroniu închis într-un coc lejer din care ieșeau câteva șuvițe de păr răzlețe, apoi porni cu pași hotărâți după servitoarea măruntă ce o conducea către grajdurile regale, acolo unde avea să se întâlnească cu Ash Denzeker.

Era la câțiva metri depărtare de îndeplinirea visului său. La câțiva metri depărtare de bărbatul ce îi putea da aripi sau care putea în același timp să îi sfărâme visele în fața ochilor. Lumina roșiatică aruncată asupra ei o făcea să pară cu atât mai îndrăzneață și mai hotărâtă. Ash stătea, când aceasta ajunse în sfârșit în fața boxelor pentru cai, cu spatele îndreptat spre ea,privind soarele ce apunea pe un fundal de roz și albastru. Servitoarea făcu o plecăciune apoi plecă tăcută, lăsându-i pe cei doi singuri în spațiul imens destinat antrenamentelor cavalerilor.
Aceasta își mută stingherită greutatea de pe un picior pe altul, apoi își adună curajul necesar de a spune ceva.