Scar: Magia Elementelor

[ Capitolul VI ] ✓

Scarlett se holbă o vreme la toți patru în parte, analizându-i din cap până în picioare.
Deschise gura părând că vrea să spună ceva, dar începu să râdă tare, astfel încât râsetul ei se lovea de pereții nevăzuți ai încăperii și se întorceau la ea sub forma unor ecouri, în schimb. Cei patru se uitau la ea, neștiind ce anume i se întâmplase. Credeau chiar că magia locului o făcuse pe biata fată să o ia razna. Tocmai când Zarya se pregătea să le propună celorlalți să o lase pe fată să plece, Scarlett se opri și își șterse o lacrimă cauzată de râs de sub ochiul stâng.

-Cred că m-am lovit destul de tare la cap atunci când am căzut, spuse ea privindu-i neîncrezătoare. Elemente? Chiar așa? Nimeni nu a mai văzut un element de sute și sute de ani, de ce v-aș crede? În plus, doi dintre voi nici măcar nu arătați așa cum mi-aș fi imaginat a arăta elementele. Fata-nor și fata-flacără par mai ușor de crezut, dar voi? Și ce este cu locul ăsta?

Cuvintele se scurgeau din gura lui Scarlett astfel încât se mira chiar și pe ea. Părea că acel loc avea o influență ciudată asupra ei. Spunea tot ceea ce îi trecea prin gând, însă nu putea minți. Orice minciună la care se gândea, nu ieșea sub forma unor cuvinte din gura ei. Vorbea mult și spunea doar adevărul.
Era normal să nu aibă încrederea în cele patru așa zise elemente, când trecuseră sute, chiar mii de ani de când cineva văzuse ultima dată un element. În plus, oare chiar trebuiau să arate de parcă ar fi fost oameni? Se gândea mai mult că elementele sunt niște spirite ce nu pot fi văzute, doar simțite, auzite și ghicite. Erau atât de suspicioși, încât putea chiar să îi bănuiască de faptul că o răpiseră imediat ce leșinase și că, cumva, îi făcuseră ceva pentru a o aduce în acea stare, cauzându-i inconștiența.

-Zarya spune adevărul, spune fata roșcată cu rochia ca o cascadă de apă curgătoare, chiar suntem elemente și vrem să te ajutăm. Am dispărut atât de mult timp pentru că nu am mai vrut să ne implicăm în viața muritorilor. Totuși, zeul atotputernic, tatăl nostru, ne-a poruncit să ne oferim ajutorul muritorilor odată la o sută de ani, însă doar celui ce se dovedește vrednic de acesta, desigur. Este o cale prin care ne demonstrăm istețimea, ne exersăm magia și prin care ne pregătim să conducem.

-Oh, acum aflu că sunteți și frați? spuse Scarlett devenind chiar mai neîncrezătoare.

-Nu chiar, spuse aceasta, avem același tată, însă fiecare avem o altă mamă. Mama Zaryei a fost un element de foc, a lui Azur a fost un element de pământ, a Azeriei a fost un element de aer, iar mama mea a fost un element de apă.

-Înțeleg...

-Ascultă muritoareo, știm că nu ne crezi, însă vrem doar să te ajutăm pentru că te-ai dovedit a fi vrednică de ajutorul nostru. Dacă nu vrei, nu este nicio problemă totuși, ne scapi de o grijă în plus.

-Azur! spuse roșcata pe un ton cicălitor.

-Ce e? Dacă nu crede ceea ce vede cu proprii ei ochi, atunci nu avem ce să facem mai mult de atât. Îi vom spune tatei că am încercat, însă ajutorul ne-a fost refuzat. Nu am de gând să mă rog în genunchi de o muritoare ca să accepte ajutorul pentru care alții ar face orice să îl primească.

Scarlett se decise pe loc că nu îl plăcea pe bărbatul acela numit Azur, ce se presupunea a fi prințul și viitorul rege al regatului pământului. Se aștepta ca viitorul conducător al regatului Terran, elementul de pământ, să fie mai calm, bun și calculat, însă se pare că se înșelase. Cu un aer nonșalant, arătând ca un băiețandru și chiar... golănesc, viitorul rege al regatului Terran părea mai degrabă un adolescent răzvrătit, decât un element cu o vârstă de sute de ani, menit să conducă un regat.