WISH FULFILLED -KIM TAEHYUNG-

-10-

 Dimineața a decurs normal...adică pe grabă. Micuțul trebuia să ajungă la scoală.

Cei doi au decis să nu-i spună acestuia despre relația lor deoarece s-ar putea să se scape la scoală iar asta nu le-ar aduce prea multe lucruri bune.

JK-Pa, Tae Tae! Pa, mami!

TH+MH-Pa, puiule!

După ce îl lasă la scoală, imediat bărbatul se uită stânga-dreapta și o ia pe femeie în brațe, sărutându-i lung buzele. Aștepta asta de când s-a trezit.

MH-așa nerăbdător? 

TH-nici nu-ți imaginezi. Mergem acasă sau ai nevoie de ceva?

Chit că avea nevoie de pastile și absorbante, femeia dă din cap negativ, bărbatul privind-o sceptic.

TH-ești sigură?

MH-d..da

Evident că și-a dat seama că îl minte, dar a lăsat-o așa.

-PESTE 2 ORE-

MH-Tae, vezi că mă duc să cumpăr niște dulciuri.

TH-vin și e-

MH-NU!

TH-ok, pa! Îi spune prefăcându- se supărat. Știa că nu pentru dulciuri pleacă, ci pentru pastile.

MH-nu te supăra..

TH-ți se pare că m-am supărat?

Oricât de mult ar fi vrut să îl împace în momentul asta, durerea ei de burtă se accentua iar ea nu mai avea niciun absorbant.

MH-îmi pare rău..

Spune și imediat pleacă, lăsându-l pe Taehyung nervos de data asta. Pană la urmă, acum erau într-o relație. Nu avea de ce să îi fie rușine de el.

Când intra în magazin, se îndreaptă direct spre raftul de igiena intimă feminină și apucă un pachet de culoare mov, ducându-se imediat spre casa de marcat. Imediat după, intra în farmacia de vis a vis și își ia pastilele. Uitase total de dulciuri.

-PERSPECTIVA HANA-

Intru în casă și îl văd pe Taehyung uitându-se la televizor. Imediat cum închid ușa privirea acestuia pică pe punga din brațele mele. Atunci mi-a picat fisa. Numai dulciuri nu cumpărasem eu. 

Înaintează încet spre mine, vizibil nervos sau dezamăgit și mă întreabă:

TH-ce dulciuri ai cumpărat?

Trebuia să-i spun, dar într-un fel nu puteam. Suntem împreună de aproape o zi și deja l-am mințit. Chiar îmi era rușine.

TH-ce mi-ai luat? Întreabă la mișto, văzând că nu-i arăt.

MH-e..eu.. îmi las capul in jos, simțindu-mă vinovată. Pană la urmă era iubitul meu, nu? Totuși, de ce nu puteam să îi spun adevăratul motiv pentru care am fost la magazin?

mintea mea: de parcă el nu știe.

Îmi ia cu putere punga din mană și o deschide, uitându-se în ea. Se uită la mine, apoi iar în pungă și iar la mine, spunându-mi:

TH-chiar crezi că sunt prost? Hana, puteai să-mi spui când te-am întrebat dimineață după ce l-am lăsat pe Kookie la școală. Era atât de greu?

MH-n..nu sti..știam

TH-ce nu știai? Lasă-mă să ghicesc. Nu știai că nu mai ai tampoane și pastile? Sa-ți reamintesc că tocmai tu aseară mi-ai spus că nu mai ai ?