WISH FULFILLED -KIM TAEHYUNG-

-45-

Yoonmin-

Yoongi se trezise înaintea iubitului său, dar nu voia sa se dea jos din pat. Cel mic dormea peste el si nu voia sa îl deranjeze.

Voia să îl scoată pe Jimin in oraș, dar nu știa ce ar prefera. Avea 4 opțiuni. Mall, parc, restaurant sau piscina. Hotărăște să aleagă două. Parc, apoi restaurant.

Ii admiră buzele, obrăjorii care începeau să prindă din nou forma rotundă si... de ce să mintă corpul. Piciorușe subțiri, talie mica...dar nu asta însemnă iubire pentru Yoongi. Iubea felul lui Jimin de a fi. Respectuos, educat, timid, pasionat, sincer si copilăros. Iubea felul in care râdea si zâmbea, iubea să ii vadă ochișorii strămutători in fiecare zi. Îl iubea.

YG-Minnie.. ne trezim si noi? Întreabă in timp ce ii mângâie încet spatele.

Evident că se aștepta ca micuțului sa-i fie rușine de el, având in vedere ca s-a întâmplat in noaptea cu pricina. 

YG-Jiminie, trezirea. Spune si ii da încet parul de pe frunte.

JM-mmmm... Yoonnie... Șoptește somnoros si își deschide ochii.

YG-Buna dimineața, rozaliule! Îl salută si ii dă un pupic pe frunte.

JM-buna dimineața! Spune si timid îl ia in brațe, băgându-si capul in scobitura gatului iubitului său.

-Yoongi-

Îl țin si ii masez spatele apoi piciorușele și mânuțele dar nu se mai dezlipește de mine. Mă ridic cu el in brațe si înaintez spre bucătărie.

YG-Jimin? Ai adormit iar? Îl întreb încet. 

JM-n..nu. 

YG-s-a întâmplat ceva.. din-nou?

JM-n..nu. Poți să mă lași singur, te rog? Deveneam confuz. Are vreo problema? E ceva ce nu îmi poate spune? 

YG-te las daca îmi spui ce ai. 

JM-d..doar.. vreau sa fiu puțin singur... um... nu sunt îmbrăcat fru- Încearcă să găsească o scuză.. dar Jiminie si mințitul nu prea sunt prieteni. Niciodată  nu a reușit să mă minta. Nici in perioada cand formam o trupă, nici acum cand formăm un cuplu. 

YG-Jimin. Îl opresc si îl așez pe un scaun. Spune-mi cu adevărat ce ai. 

JM-NIMIC! LASA-MĂ! Țipă deodată, aproape începând să plângă. 

Devin confuz. Nu înțeleg ce are dintr-o data.

YG-Ok. Cand iți revii, să știi ca sunt in cameră. Îl anunț puțin nervos si plec, lăsându-l cu lacrimi in ochi pe canapea. Nu știu ce avea, daca ii era rușine de incidentul de acum doua seri sau daca avea o problema mai personală, dar sunt iubitul lui si vreau sa aibă încredere in mine. 

-Jimin-

Nu voiam și in același timp voiam sa plece. Eram timid. Îmi era rușine de ceea ce se întâmplase. Avusesem genul ala de vis de îl au toți băieții pe la vârsta pubertății. 

După 10 minute in care doar am stat si am bocit, gândindu-mă ca este iubitul meu și nu are de ce sa îmi fie rușine de el, hotărăsc să mă ridic de pe canapea si cu inima in dinți, mă duc spre camera noastră.

Bat încet la ușă și aștept să îmi deschidă.

-Yoongi-

Stăteam in pat si mă gândeam la toate variantele prin care a putea să-l fac pe Jimin să mi spună ce are, pana cand aud o bătaie in ușă. Știam ca nu va tezista mult. O să mă topesc după el cat mai curând probabil.