Viața unei adolescente

Începutul. .. unei iubiri. ..secrete

Cobor din mașină, cu ghiozdanul greu în spate, și pornesc cu pași grei și mari către clădirea uriașă, cu 3 etaje.
Urc pe scările abrupte ale clădirii, prin care copiii se impung și țipă.
Ajung la etajul 2, unde îmi caut sala de clasa, în care învăț. "Învăț"nu cred ca e cuvântul potrivit, numai de învățat am eu chef la școală. Intru în clasă, îmi trântesc ghiozdanul pe bancă, și mă duc către banca Luisei și a Monicăi
Eu: Heii
L și M: Heei
M: Vino sa iti zic ceva. ..
Eu: De bine sau de rău?
M:Vino și nu mai pune atâtea întrebări
Eu: Dar am pus doar o singura întrebare! M: Nu mai țipa la mine și ascultă-mă!
Eu: Eu țip? Atunci tu ce faci??
M: Taci și Lasă - mă să îți explic! !!
Eu: Ok ok. Mai bine tac decât să mai urli așa la mine.
M: Bun. Deci. .. Această perioadă, va fi cea mai grea din viața ta.
Eu: Cum adică?
M: Ți-am zis să nu mai pui atâtea întrebări, curioșii mor repede.
Eu: Ei, și tu acum. Nu am voie sa pun o întrebare?
M: Ești prea curioasă, și nu te va ajuta pe viitor.
Eu: De unde știi tu ca nu mă va ajuta? Citești în stele sau ce?
M: Nu, dar așa este.
Eu: De unde știi tu?
M: Deja pui prea multe întrebări. Gata!
Eu: Și încă nu am terminat. De unde știi tu ca această perioadă, va fi cea mai grea din viața mea?
M: Horoscopul.
Eu: Îți bați joc de mine! ? Horoscop? E absurd!
M: Ba nu. Vei vedea că am dreptate.
Eu: Corecție. Ca "horoscopul " va avea dreptate. Adică tu chiar crezi în așa ceva?
M: Ți-am mai zis că pui cam multe întrebări?
Eu: Da. Și nu îmi pasă. Defapt nici nu mă mai interesează răspunsul la întrebarea mea. Pa.
Iar eu plec furioasă de lângă Monica.
Oare ce vroia să spună printr-o perioadă grea? Oare va avea dreptate? Oare nu va avea? Și dacă va avea ,oare ce mi se va întâmpla? Știi ceva, cred că are dreptate. Pun prea multe întrebări. Mai bine îmi trăiesc viața așa cum e, și ce s-o întâmpla s-o întâmpla. Dar tot nu o să pot scăpa de întrebările mele. Oare, de ce în toate întrebările mele este cuvântul "Oare"? Lasă asta.
Mă îndrept gânditoare către banca mea și mă așez în ea. În clasă intra o silueta slabă, cam de înălțimea mea, care își așează ghiozdanul în bancă. Era el. Venise în sfârșit! Este băiatul pe care îl plac.
O, acum își întoarce privirea către mine!
Mor, simt că tot corpul îmi ia foc, simt că rămân fără aer! Îmi zâmbește blând, iar cu zâmbetul lui frumos și cuceritor, pe care orice fată ar vrea să îl primească, mă are la picioarele lui. Se uita la mine cu ochi dulci. Are niște ochi așa de drăguți! Cu ochii căprui spre negru, ca de ursuleț, lucitori, își fixează privirea pe buzele mele, apoi pe fața mea și îmi zice :
El: Bună!
Eu: Bună!
Ador sa îi aud glasul lui gros și masculin, când mă salută. El e perfect. Normal că e perfect, când cauți perfect în dicționar găsești o poză cu el! Cred că sunt puțin cam prea îndrăgostită. Oare așa o fi? De ce oare pun iar întrebări cu "oare"? Bine lasă asta. Oare și el mă place la fel de mult cum îl plac eu? Nu știu, dar voi afla. Cel mai rău sentiment, este să iubești pe cineva, iar acel cineva să nu te iubească pe tine, ci să iubească o fată, iar acea fată să îl iubească și ea pe el. Atunci nu mai ai nici o șansă! Vei fi distrus. Se vor pupa, se vor îmbrățișa de față cu tine, își vor spune "Iubi", "ursuleț ", etc. iar sufletul tău, va muri treptat, treptat. Te vei uita aproape plângând la ei și vei fi consolată doar cu ideea că el e fericit măcar. Când sufletul tău va muri de tot, viața ți se va schimba. Vei deveni o criminală, o asasina, o persoană rea doar din cauza faptului că tu nu ai primit înapoi iubirea pe care o simțeai din tot sufletul tău. Iar din cauza unei iubiri imposibile, vei ajunge sa fi cineva care are o viață distrusă, iar el mai departe va distruge vieți. Ei bine, eu nu voi ajunge așa! Dacă el nu simte aceleași sentimente, mai exista și alți băieți pe lumea aceasta!
Oo, doamne, iar se uita la mine! Dar nu pot să îi spun că îl iubesc, trebuie el să îmi zică primul. Dar dacă și el gândește la fel? Ei bine, nu știu. Deocamdată nu pot să spun nimănui că îl iubesc.