Viața unei adolescente

Trista despărțire

***
K: Heii -spune supărat -
Eu : Heeii! Ce ai pățit?
K: Nimic...
Eu: Cum adică nimic? Tu ai pățit ceva. Zi-mi te rog.
K: Ce pot sa iti spun?
Eu: Ce ai pățit.
K: Sunt gelos.
Eu: De ce?
K: Știi ieri când ți-a spus Joseph că ești sexy? Tu I-ai zis "Mersii"
Eu: Și care e faza?
K: După i-ai trimis un pupic.
Eu: Aa... da...
K: Nu ca nu ai fii sexii, dar totuși, un pupic? Vreau doar eu pupicii.
Eu: Chiar îmi cer scuze. ..
K: Cum ziceai și tu: Scuzele nu sunt suficiente! Faptele contează!
Eu: Dar...
K: Așa nu merge...
Eu: Chiar nu înțeleg. .. ne certam din cauza unui simplu pupic?
K: Dar e un pupic...
Eu: Serios acum, devi gelos din cauza unei prostii!
K: Nu e o prostie! Nu cred ca te-ai simți ok dacă eu i-aş trimite un pupic unei fete, da?
Eu: Șt. ..
K: Știi ceva? Așa nu merge! Ne despărțim!
Eu: Nu stai... Te roog nu...
Kevin pleca în clasă supărat, iar eu fug după el plângând.
Eu : Kevin staaaiii
"Jane Handson, ce ai făcut? Eram împreună, eram fericiți, iar tu Jane ca o proastă ai stricat tot." gândesc eu cu lacrimi în ochi.

--Perspectiva lui Kevin--
"Kevin Jonas, ce ai făcut? Eram împreună, eram fericiți, iar tu Kevin ca un prost ai stricat tot." îmi spun în minte în timp ce o lacrimă cade pe banca din lemn.
"Trebuie sa te împaci cu ea.Dar totuși, i-a dat un pupic. Serios, nu putea sa îi spună doar "Mersi"? Lasă. Să mă convingă ea că aș avea motive să mă împac cu ea." Gândesc eu plin de gelozie.

--Perspectiva lui Jane --
"Niciodată, dar niciodată nu o să mai fac așa ceva. Jane e o proastă. Jane e o proastă. ..Staii. .. poate... Nu. Nu e bine. Sau... Nu lasă. ..cred că timpul vindeca răni, dar totuși, nu îl pot lăsa așa de parcă nu mi-ar păsa de el. Gata, știu! "
"Jane! Jane! Lumea către Jane Handson!
Jane e aici, sau a fost răpită de extratereștrii? " spune un glas pițigăiat. Oare ce fata din clasă în afară de Luana Chesler poate avea o voce pițigăiată? Nimeni. Doar ea. Și chiar ea era.
L: De ce plângi?
Eu: Lasă - mă puțin te rog! Îți voi zice mai târziu!
L: Dar...
Eu o împing ca sa trec de ea. Ajung la banca lui Kevin, unde îl trag după mine pana pe coridorul școlii .
Eu: Tu nu te desparți de mine așa!
K: De ce nu? Ești cumva mai specială decât celelalte?
Eu: Tu așa îmi spuneai pe vremuri. Citez "Ești specială pentru mine , iubirea mea. Ești unică, tu nu ai pereche! " .
K: Hmmm... atunci e atunci.
Eu: Și acum nu ar mai fi valabil?
K:Hmmm...
Eu:Taci?
K: Poate.
Eu: Haide măăi, ne-am certat aproape degeaba. ..
K: Ba nu. Poate pentru tine e degeaba. Vreau sa fi doar a mea și doar a mea!
Eu: Păi sunt doar a ta și doar a ta. Nu mai sunt a nimănui! Vreau sa fiu doar a ta!
K: Nu vreau să te împart cu nimeni!
Eu: Nici eu nu vreau sa te împart. Tu ești al meu, iar eu sunt a ta!-îmbrățişându-l -
K: Ne împăcăm?
Eu: Da
K și eu: Te iubesc!
K: Nu prea pot sa rezist mult sa fiu certat cu tine!
Eu: Îți promit că niciodată, dar niciodată nu voi mai face ceea ce am făcut. Sunt doar a ta. Doar ție îți voi face așa!
Pentru niște adolescenți din clasa a 8-a, poate pare absurdă cearta asta! Dar noi om fi în a 8-a , dar nu suportam sa ne împărțim cu altcineva. Ne iubim. Și încă prea mult. Sper că el va fi soțul meu, și sper tot cu el să am un viitor. Deja îmi imaginez bătrânețea alături de el. Eu o femeie în vârstă, care stă pe un scaun, în grădina casei, sub un copac, pentru ca era arșiță, iar el un bărbat în vârstă , care citește ziarul la umbră, și spune
"- Vezi ca trebuie sa dam mâncare la găini! "
Știu pare ciudat. Dar așa sunt bătrânii, ciudați. Cel puțin eu așa cred. Bătrânii sunt cei care dau mâncare la porumbei, care au grija de natura și care o apreciază cel mai mult. Cel mai frumos lucru la bătrâni, este că majoritatea bătrânilor, sunt darnici. Nu le pasă de sărăcia lor ,de pensia lor mică, ei împart cu nepoții, copii sau chiar cu prietenii și străinii. Bătrânii au un suflet de aur, presupun ca din cauza încercărilor vieții.
Poate în copilăria lor, au primit și ei un dar mic de la un bătrân cu suflet mare, iar acum o fac și ei.
Mi-ar plăcea sa îmbătrânim împreună, și chiar dacă suntem niște adulți, să ne fugărim ca doi copii nebuni. Îmi place "nebunia " aceasta. Ea Îți face viața frumoasă, plină de aventură, distractivă. Măcar o picătură de nebunie este esențială în viața de zi cu zi, altfel viața ar fii numai alb negru. Adică Gândește-te , fără nebunie, viața cum ar fi?