Viața unei adolescente

Banchetul

Mă întâlnesc cu colegii mei. În acea sală, avea sa fie dansul mult așteptat cu ființa pe care o iubesc. Ființa care mă mângâie de fiecare dată când îi cer, de fiecare dată când nu sunt bine. Cea care indiferent cât de trista as fi, face ca zâmbetul să îmi lumineze fața palidă invadată de lacrimile reci și triste. Ea este ființa care mă face sa cred ca sunt frumoasă, și cea mai importantă din viața ei.
Abia așteptam momentul. Momentul în care aveam sa ne atingem mâinile, și sa ne împreunăm corpurile și sa plutim pana la stele. Dansul nebun și cald sa ne dea aripi într-o alta lume... în lumea noastră. .. a mea și a lui...
Îl văd cum își face apariția în sală. Îmbrăcat ca la 4 ace , cu o cămașă albă, cu un papion roșu , și niște pantaloni negri. Chipul angelic se uita către mine, și îmi zâmbește cald știind ca va urma o seara de neuitat. Seara noastră. Momentul unde ne vom apropia cel mai tare și ziua în care ne vom lua la revedere. Ziua care va marca venirea unui nou început. Acest nou început care ne va îndepărta, dar dacă ne iubim cum adevărat, nu ne va influența.
El se așează lângă mine și ca întotdeauna mă întreabă :
K: Ce faci?
Eu: Mă gândeam la trecut. Trecutul nostru. La noi 2. La momentele în care ne jucam ca doi copii, la momentele în care ne fugărească iar tu mă prindeai și mă pupa pe frunte. La momentele care aș vrea să nu se termine niciodată.
K: Știu că ești supărată. Dar noi tot o sa ne vedem. Vara asta o sa mai vorbim, o sa ne mai întâlnim, o sa mai vorbim la telefon. .. dar sa nu uiți niciodată ca eu doar pe tine te iubesc.
Sufletul meu începe sa o ia la galop. O lacrima cade ca o laşă ce e de pe fața mea. Laşa! Fuge de probleme! Fuge de viața ce o așteaptă! Fuge ca o fricoasa de noul început ce avea sa vina !
K: Nu plânge!
Eu îmi las capul pe umărului lui, iar conștiința mea se pierde în gânduri. El de joaca cu niște șuvițe blonde de păr, și mă mângâie pe corp.
K: Te rog nu plânge! O sa fie bine , vei vedea!
Eu îmi ridic capul de pe umărul lui, iar lacrimile încetează să curgă. El se uita în ochii mei triști dar în același timp și fericiți, în care se pierde îndurerat de lacrimile mele ce îmi pătează viața.
Eu: Ai dreptate. Va fi bine.
K: Vrei sa dansam ?
Eu: Da...
O melodie frumoasa de tango se aude în sală. El mă ia de mână către ringul de dans, unde îmi pune mâna pe șold iar eu pun mâna pe umărul lui. Corpurile noastre se contopesc într-un dans finut, iar gândurile noastre zboară către frumusețea celuilalt partener.
Rochia mea vaporoasa și albastra ca oceanul, se învârte grațios, iar picioarele mele plutesc pe ringul de dans, lăsându-ma purtată de mișcările lui, eu sunt doar cea care îi face comenzile, iar el cel cale le ordona. Sunt la picioarele lui. După ce se termina dansul, plecam înapoi la locurile noastre , unde ne așezăm. Picioarele mi se înmoaie , iar tot corpul simt ca mi se topește.
K: Tremuri. Ești bine?
Eu: Foarte bine! Sunt foarte fericită!
Mă uit în ochii lui ca de culoarea ciocolatei negre , care se uită strălucitori la buzele mele, în care mă pierd. Sunt aceiași ochi cu care mă fugărea, sunt aceiași ochi blânzi care mă dezmierdau când eram tristă, dar totuși aveau ceva în plus. În ei se citea frică. Oare de ce?
Eu: Ai pățit ceva?
El nu răspunse. Ochii îi erau ațintiți pe mine, iar ei nu mai clipeau.
Eu: ???
Kevin da din cap aprobator.
Eu: Ce ai pățit?
K: Mă gândeam la acest dans. Oare vei mai dansa cu cineva așa?
Eu: Nu! Nici nu încape vreo îndoială!
De data asta eu sunt cea care îl va face sa zâmbească. Îi ating cu degetul arătător buza inferioară, iar după acea îi dau un pupic.
Eu: Ți-am zis că doar pe tine te iubesc?
K: Da... Ai dreptate. ..
Fata lui Kevin se însenină. Era un semn clar ca acum se simte mai bine.

***
Am mai stat de vorbă, am mai dansat , ne-am mai alintat , iar apoi trebuia să plecăm.
Eu : Asta a fost. De acum încolo s-a terminat.
Eu îl îmbrățișez strâns pe el.
Eu: Mai vorbim mâine la telefon, ok?
K: Da...
Kevin mă sărută dulce iar apoi îmi spuse cu durere în glas
K: Pa.
Sufletul mi se rupe în bucăți. Simt că sufletul o ia la galop și parcă ar vrea sa fuga la el.
Eu: Pa... Te iubesc mult!
Eu mă duc către casă singură , iar sufletul meu vrea sa o ia în direcția opusă. As vrea sa îmi ascult inima, dar nu se poate . Trebuie sa accept ideea că va începe un nou început, cu el desigur.
Ajung acasă, unde mama mă întreabă:
M: Cum a fost?
Eu: Bine. -spun eu cu sufletul rupt în două -
Mă întind în pat , unde salteaua moale îmi spune că am nevoie de odihnă, și gândesc că și mâine e o zi.
Dar Cum aș putea să dorm?
Îmi aduc aminte de toate momentele cu el. Mintea îmi spune ca totul s-a terminat. Sufletul o contrazice, zicând că povestea va continua, că asta ne va arăta dacă noi chiar suntem făcuți unul pentru celălalt. Că el este cel cu care mă va ajuta la bine și la greu. Nu întotdeauna poveștile au un final fericit. Poate mintea spune că povestea s-a terminat. Dar mintea e mincinoasa și înșelătoare. Povestea nu se va termina așa! Povestea noastră va continua! Va continua pentru ca îl iubesc! Și el mă iubește și nu se știe niciodată dacă se va mai întâmpla așa. Iubirea adevărată se întâlnește o singura data în viață! Așa ca povestea nu se termină aici! Clar!
Cu gândurile ăstea îmi consum eu toată noaptea....noaptea pe care as fi putut sa o dorm, dar mă sacrific. Sacrific totul pentru tine Kevin Jonas!