Viața unei adolescente

Meciul

Clopoțelul sună de oră. Avem ora de matematică. Doamne, sper sa nu mă scoată la tablă!
Dar degeaba mă rog. M-a scos la tablă. Din fericire, am luat o notă destul de bună. Adică un 6, după părerea mea e destul de ok. Serios acum, e vorba de matematică! Și a trecut și greul.
Pauză! ! Vroiam să ies afară, dar când pun mână pe clanța rece de metal, un glas gros, cunoscut, mai exact al lui Kevin, el. Băiatul pe care îl plac. Iar glasul cel gros și cald spune : "Vreau să îți spun ceva "
Eu: Ok.
Mă ia de mână până în fundul clasei, unde îmi dă drumul la mână. Își trece mâna fină, prin freza lui drăguță.
K: Vreau să îți spun ceva
Eu: Ce s-a întâmplat?
K: Păi. ..eu... ăăă. .. azi avem la ora de sport un meci de fotbal. Ai vrea să fi majoreta?
Eu: Da. Ador sa fac asta! Mersii!
K: Cu plăcere -roşind -
Eu ies afară , în curtea școlii, unde mă așez pe o bancă.
Oare asta vroia să îmi spună? Oare nu vroia să îmi zică Defapt ceea ce aștept eu să îmi zică?
"Aloo, ești aici? Lumea către Jane " spune un glas pițigăiat, care mă trezește din gândurile profunde.
Era Luana.
Eu: Ce este?
L: te-am întrebat ce faci, iar tu nu mi-ai răspuns. Am dat din mâini prin fața ochilor tăi, iar tu nu clipeai deloc. Ce ai pățit?
Eu: M-au furat gândurile.
L: Hoții! Nesimțiții!
Amândouă începem sa râdem cu poftă. Luana întotdeauna mă face să râd, indiferent de situație. Nu știu Cum reușește , dar îi iese.
Eu: Dar m-au adus înapoi. S-au speriat de tine.
L: Deci, ce ai pățit?
Eu: Credeam ca eu sunt cea curioasă, dar tu M-ai întrecut.
L: Ai nu zău.
Amândouă începem să râdem.
După ce ne liniștim,ea spune.
L: Zi, ce ai pățit?
Eu: Nimic. Nu au voie oamenii să se mai gândească la chestii?
L: A.. ba da. Dar credeam că ai pățit ceva.
Eu: Nu am pățit nimic.
În gândul meu:
" Da , am ceva! Sunt îndrăgostită!"

***
Ultima oră -cea de sport.
M-am ținut de cuvânt, și am fost majoreta echipei în care era Kevin. Ce priceput e la fotbal! Echipa lui se numește Privin.
Eu strig încurajând echipa :
-Haide Privin! Haide Privin! Știu că poți!
Kevin își întoarce privirea către mine. Simt că picioarele mi se înmoaie, iar eu îi zâmbesc fericita. El îmi zâmbește, facandu-mi cu ochiul. O doamne! Mi-a făcut cu ochiul! Îi răspund și eu la fel.

***
Încurajările au avut succes. Echipa lui Kevin a câștigat cu scorul de 8-3 pentru echipa lui. Ieii!
Kevin vine către mine.
K: Mulțumesc mult pentru încurajarea acordată!
Eu: Cu plăcere! -dându-i un pupic pe obraz-
El pleacă de lângă mine, roşind.
"Ieeeii cred ca mă place! " îmi spun eu în gând.

***
Ajung acasă, unde îmi trântesc ghiozdanul pe jos, și mă întind în pat.
Deschid netul pe telefon, unde văd ca am primit un mesaj de la Kevin.
"Hei, mâine am putea vorbi într-un loc, doar noi doi? Vreau să îți zic ceva foarte important. " Eu îi răspund la mesaj afirmativ, iar apoi mă apuc de scris teme.