Am oferit vagoane de iubire unei singure persoane, fara sa cer nimic la schimb si am inteles, poate mai greu, dar am inteles ca dragoste cu sila nu exiata.. dar, uita-ma aici, fugind, fugind catre ea si trenul acela blestemat pentru ca ea ma iubeste. Si, desi nu recunoaste, se stinge pe interior. Eu o cunosc mai bine decat se cunoaste singura.
Am zarit vagonul mizerabil si dintr-o singura miscare am urcat in el.
Mergeam alert , privind cabinele vechi cu oameni diferiti, dar unde este ea? La un moment dat, am zarit parul ei albastru-verzui si am intrat zgomotos, fara sa stau pe ganduri. Si-a intors acel chip angelic si m-a privit surprinsa.
-....
