Regat Întunecat

Capitolul 16 LACRIMI PENTRU EL

SEBASTIAN POV

Sunt închis în camera asta de două zile.Am încercat toată noaptea să mă dezleg ca să pot să o avertizez pe Alice.Să îi spun să nu mă caute.Știu că i-aș spune degeaba,deoarece mă iubește și vrea să fiu bine.

Mă uit la ușa care se deschide și observ un bărbat.Nu este Lorenzo.

Bărbatul se oprește în fața mea și scoate un telefon.Este unul din paznicii lui Lorenzo.Îl cheamă Saly,mă înțeleg foarte bine cu el.

-Domnule Sebastian! Spuneți-mi cu ce vă pot ajuta!
El este ultima mea șansă să o avertizez pe Alice

-Ascultă-mă cu atenție!
Caută telefonul meu și spune-i lui Alice că sunt bine și Lorenzo m-a luat ostatic iar ea trebuie să stea ascunsă.

-Am înțeles!
Vrea să plece,văd că se grăbește.

-Saly!
Îl striga eu.
Se întoarce și se uită la mine

-Ce este?

-Scrie la finalul mesajului: Te iubesc,din partea lui Sebastian!

ALICE POV

Mă ridic ușor de pe canapea.Capul mă doare îngrozitor și simt cum totul se învârte cu mine.Lipsa cuiva...îmi lipsește ceva,brațele lui...brațele lui care mă făce-au să mă simt atât de în siguranță,care îmi ofereau atâta căldură și iubire,el...el lipsește, și simt cum mă prăbușesc când el nu este lângă mine.Nu știu de ce naiba am dormit și mă simt așa rău,dar ideea este ca eu stau și Sebastian poate...nici nu vreau sa mă gândesc.

Stau puțin ca să îmi revin din starea de rău și încerc să-mi amintesc ce s-a întâmplat ultima dată înainte de-a mă trezi pe canapeaua asta.Observ pe mâna mea un punctuleț roșu.Ce naiba?Îmi amintesc.Marko m-a adormit ca să nu merg cu el,deoarece a zis că eu trebuie să stau în siguranță cât timp află informații despre Sebastian.Am vrut să merg,așa că m-a adormit.Prostul!

Mă ridic de pe canapea și mă îndrept spre ușă,încuiată.M-a încuiat în casă ca să nu plec,super!

Iau un pahar cu apă și îl beau.Mă doare stomacul,probabil pentru că nu am mâncat nimic de două zile.Nu am poftă de mâncare,așa că nu mănânc.O să mănânc când Sebastian o să fie lângă mine,în siguranță.

Mă sperii când ușa de la intrare se trântește de perete,fac un pas în spate și apuc un cuțit.Suflu ușurată când îl văd pe Marko.

-Ce naiba,m-ai speriat!
Spun dar mă uit șocată la el,când observ că e rănit în mai multe locuri.
-Ce ai pățit?
Întreb speriată.
Închide ușa cu cheia și vine spre mine.

-Alice...Sebastian e viu...dar

-Dar ce?!
Tremur,cum adică dar?

-Tu ești în pericol,nu el!

-Eu?!
-De ce?!

-Lorenzo...nu ai primit niciun mesaj pe telefon?
Mă întreabă Marko.

Apuc repede telefonul și mă uit la mesaje.

MESAJ

SEBASTIAN ESTE BINE,E LUAT OSTATIC DE LORENZO.TREBUIE SĂ STAI ASCUNSĂ DEOARECE LORENZO VREA SĂ-ȚI FACĂ RĂU CA SĂ-L FACĂ PE SEBASTIAN SĂ SUFERE PENTRU CĂ ȘTIE CĂ EȘTI SLĂBICIUNEA LUI SEBASTIAN.DOAR STAI ASCUNSĂ,TOTUL O SĂ FIE BINE.SEBASTIAN MI-A SPUS SĂ-ȚI ZIC CĂ TE IUBEȘTE.

Lacrimi îmi apar în ochii,Sebastian e bine.Asta este tot ce contează.

Mă uit la Marko care stă rănit în fața mea.