Regat Întunecat

Capitolul 10 DOAR A TA

Îmi deschid ochii încet și încerc să privesc în jur.O durere groaznică de cap își face apariția și încerc să mă ridic dar sunt prinsă de un braț,acel braț...

-Alice, te rog să nu mă urăști,aproape tot ce ți-a spus Lorenzo a fost o minciună.Îi aud disperarea din voce.Cum aș putea să îl urăsc?

-Îmi pare rău,eu nu....nu trebuia să îl cred! Lacrimile îmi curg pe obraj.Îmi prinde fața în palmele lui.

-Nu trebuie să-ți ceri scuze.Dar ai idee cum a fost să știu că ești în mâinile lui? Ce ți-a făcut spune-mi! Îi aud îngrijorarea din voce dar la ce ajută să-i spun toate astea? Ar fi un scandal mai mare.

-Nu mi-a făcut nimic. Spun repede mutându-mi privirea în podea.

-Alice nu mă minți! Oftez și mă uit iar la el.

-Doar m-a bătut! Îi observ mușchii care se încoardă tot mai tare.Îmi dă de înțeles că știe de bătaie,cum să nu știe? Doar mi-a văzut vânătăile.Drace!

-Doar atât? Spune uitându-se în ochii mei.

-Da! Răspund repede. Oftează și se ridică în picioare.

-Până faci tu baie,eu mă duc să pregătesc ceva de mâncare. Uitasem complet că azi e duminică și nu are niciun angajat azi.

Intru sub apa caldă a dușului.Locul meu intim încă pulsează de durere dar trebuie să suport,o să treacă.Sebastian nu trebuie să-și dea seama că sunt rănită și în alt fel,ar desființa tot clubul și oamenii care au fost acolo, dacă ar afla asta.

Capul mă doare îngrozitor.Greața își face și ea apariția,dacă m-ai stau mult sub apa caldă sigur o să leșin.Ies de sub duș și îmi iau repede un tricou negru care îmi ajunge până deasupra genunchilor alături de o pereche de chiloți tot negri.Trebuie să merg normal și să ignor durerea.Trag o gură mare de aer și mă îndrept spre bucătărie.

Îl observ pe Sebastian care pune farfuriile cu mâncare pe masă și mă îndrept spre el.Mă așez la masă și încerc să mănânc dar drace,nu pot.
Sebastian îmi observă starea.
Se apropie de mine și mă i-a în brațe.

-Ce faci?

-Te duc să te odihnești,poți mânca m-ai târziu.

-Pot să merg și singură! Spun repede dar pe cine naiba vreau să mint? Nu sunt în stare de nimic.Sebastian mă așează pe pat și îmi aduce o pastilă alături de un pahar cu apă.I-au pastila.

-Te las să te odihnești.Mă sărută repede pe obraz și pleacă.Pe obraz? De ce pe obraz? O mie de gânduri îmi vin în minte. Mă întind în pat și încerc să dorm.O întrebare își face repede apariția înainte ca eu să adorm.De ce nu mă atinge în acel fel?

VIS

-Cine ești? Strig în gură mare și abia acum observ că sunt într-o cameră,o cameră pe care nu am m-ai văzut-o până acum.

Un bărbat se apropie de mine.Ochii lui negri se ațintesc asupra mea.

-Cine naiba ești? Fac un pas în spate când văd că se apropie de mine.

Corpul meu face contact cu un perete.Vreau să fug dar sunt prinsă de acel bărbat.Mă forțează să mă uit în ochii lui.

-O să afli. Vocea lui groasă și răgușită mă sperie.Reușesc să fug din brațele lui dar mă opresc când îl văd pe...pe Sebastian care este legat.Fug repede la el ca să-l dezleg. Mă așez jos lângă el.Încerc să-l trezesc dar nu pot,mă uit m-ai atentă la corpul lui și observ pata de sânge de pe cămașă lui albă,lacrimile mi se scurg pe obraji.Îl i-au în brațe și îl strâng la pieptul meu.Un sunet puternic își face apariția în încăpere.