Școala a început acum cam o săptămână iar eu nu am făcut mai nimic.Bine,exceptând temele.În rest nimic.Mă simt ca un gunoi în momentul de față.Simt că și un copac e mult mai important decât mine.
Și așa și este.Adica el dă oxigen,nu eu.
Încep să mă plictisesc și să mă învârt prin cameră ca un titirez.Atunci iau o carte în mână,cobor scările ies din casă și mă duc într-un parc ca să pot citi.
Plictisitor.Foarte plictisitor știu.Nu am avut inspirație când am scris acest capitol.
CITEȘTI
Diferită
Short StoryEl e aerul meu.Nimeni nu poate trăii fără aer.Așa și eu.Nu pot trăii fără el.Vreau să-i aud vocea lui,ochii lui ciocolatii.Îi adoram ochii.Eram geloasă că toată lumea vorbea cu el,iar eu nu.Și încă sunt.Nu am nevoie de nimic altcineva înnafară de el...
