Cherry Lips

Doi

Tristan

Subsolul este plin ochi de oameni necunoscuți , ei mă știau pe mine , eu nu-i știam pe ei, și totuși , reușeam să câștig mereu datorită încurajărilor lor .

Will numără banii în timp ce eu mă uit după roșcata de mai devreme , care a încercat să și-o încaseze zdravăn .

Recunosc, avea curaj să urle în halul ăsta , și să mă oprească din a lovi un slăbănog . Dar, din câte mi-am dat seama , tipa era prietenă cu Bewely , iubita cea gălăgioasă al lui Will .

— Ai luptat bine Tristan, amice !

Will mă bate ușor pe umăr .

— Care e faza cu roșcata aia ?

— Cine ? Bridget ?

Ridic din umeri .

— Așa o cheamă ?

— Mda...e prietenă cu Bew , dar n-ar fi trebuit să o aducă aici ?

Ridică o sprânceană.

— De ce ?

Will oftează și bagă banii în rucsac . Mi-l aruncă , iar eu îl prind din aer .

— Pentru că tipa , nu-i de treburi de astea !

Un rânjet mi se așterne pe față .

— Și de ce mă rog nu-i de treburi de-astea ? E virgină sau ce ?

Will îmi aruncă o privire .

— Nu știu omule ... și nici tu n-ar trebui să ști !

Poate...dar sunt dintr-o dată foarte cointeresat de această Bridget.

— Ști că îmi plac astea mai virgine !

Will îmi dă una după cap .

— Nu o să te atingi de Bridget , clar ?

— Cine a spus că o să mă ating de ea ? Ea o să vină la mine !

O știam prea bine , nu era nevoie de cât un mic farmec , niște complimente drăguțe și toate se băteau care să-mi stea în poală .

— Și zici că e prietenă cu Bewely ?

— Sunt amândouă colege în centrul de psihologie !

Psihologie ?  Nu-s eu priceput în termenii ăștia, dar un psiholog , n-ar trebui să se țină departe de subsoluri ? . Aparent , tipa e diferită .

— Foarte interesant !

— Mhm...acum nu mai sta ca vițica , și du rucsacul ăsta în mașină , mă duc să închid barul !

Zice Will și pleacă spre bar .

El deținea cam tot ce-i pe aici , în timpul zilei , era un bar obișnuit , unde lumea venea și își savura cafeaua sau luând o bere rece , iar seara , în subsolul barului se transforma în ringul meu de lupte .

Așa îmi câștigam eu banii , și nu puteam să mă plâng , am învățat să suport durere .

Adierea vântului de noapte îmi răcorește trupul , când ies afară ca să duc câștigul în mașină .

Îmi scot telefonul privind ora . E doisprezece fără un sfert , m-am c-am reținut puțin cu tipele alea care îmi tot băgau hârtiuțe în față cu numele lor de telefon . Le-am aruncat la gunoi după aceea.

Câteva minute mai târziu, Will încuie barul și vine spre mașină .

— Condu tu, sunt prea obosit să mă concentrez la drum !