UN IDIOT PERFECT

⭐️Capitoulul 3⭐️

— Te las doisprezece ore singură și tu îți faci de cap?! m-a împins brutal in interiorul camerei mele fără ca măcar sa ma aștept la așa ceva.

Pe drum nu a spus absolut nimic , dar se vedea ca fierbea de nervi , deși nu am făcut nimic grav. Nici măcar nu mă lăsa sa îi dau vreo explicație.

— Nu am făcut nimic..., am murmurat după ce mi-am regăsit echilibrul și am reușit sa stau pe picioare cu privirea, bineînțeles, în jos.

— Aish.., a ras ironic în timp ce și-a trecut degetele prin păr și și-a mușcat ușor buzele. Mai ai și tupeu să-mi răspunzi ? nu i-am spus nimic , iar asta l-a enervat și mai tare. Uită-te la mine când vorbesc cu tine! țipătul lui m-a făcut să tremur instant și să mă dau un pas înapoi. Tu crezi că nu am văzut cum îl priveai? Așa faci cu toți bărbații care trec pe lângă tine? Cum poți să fii atât de ușoară ? La naiba, Li-Na!

Se abținea atât de tare să nu mă lovească din nou, iar eu nu știam ce ar trebui să fac ca să scap neabătută. Dacă tăceam nu era bine, dacă vorbeam nu era bine, dacă mă uitam la el nu era bine și dacă îi răspundeam, iar nu era bine.

— Îți jur că n-am făcut nimic, Tae! am spus cu lacrimi in ochi, sperând din tot sufletul sa ma creadă.

— Atunci ce dracu căuta ăla peste tine ? Cine naiba este de i-ai permis sa pună mâna pe tine?!

M-am apropiat de el timidă, având grijă sa nu spun ceva greșit ca mai apoi sa ma trezesc pe jos sau in cel mai rău caz ... sa nu ma mai trezesc deloc.

— Mama mi-a făcut cunoștință cu tatăl lui , am început sa vorbesc ștergându-mi lacrimile. Tatăl lui se va căsători cu mama, iar eu cu el vom fi frați vitregi, mai are un frate mai mic decât el. Mama a zis ca ne lasă sa ne cunoșteam mai bine si am dansat puțin, dar îți jur ca nu s-a întâmplat nimic. Doar am vorbit, nimic mai mult , Taehyung!

L-am luat in brațe, punându-mi capul pe pieptul lui când am văzut ca s-a mai calmat puțin.

— Nu îți cer sa ma crezi, doar sa ai încredere in mine...

L-am auzit oftând greoi , si ușor, ușor părea ca se calma. Destul de rare erau momentele când ma înțelegea sau când nu ma lovea, iar acesta este unul dintre momente.

— Haide sa mâncăm...

M-a ignorat complet și m-a dezlipit de el cu foarte mare ușurință și a plecat spre bucătărie. Ma mulțumeam și cu atât.

Am scăpat ușor in seara, deși nu știu ce greșeală am făcut.

L-am urmat in bucatarie tăcută. Am început sa pun masa cu ce mai aveam prin frigider și am mâncat la fel de tăcuți. 

Ce n-aș da sa fim din nou ca la început. Sa ma iubească asa cum o făcea înainte. Sa aibă grija și sa fie atent cu mine..

— Ce ai apus despre căsătorie ?

Întrebarea lui m-a luat prin surprindere și mi-a trebuit câteva secunde sa înțeleg întrebarea, chiar dacă pentru o secunda am crezut ca e vorba de noi doi.

— Mama o sa se căsătorească in scurt timp..

— Ce ii mai trebuie nunta la vârsta ei...

S-a ridicat de la masa punând farfuria in chiuveta și apoi a plecat. A plecat fără sa ma aștepte sau măcar să-mi spună ,,pofta buna".

Nu-l înțelegeam cum putea sa fie atât de indiferent cu mine. Cum putea sa treaca atât de simplu pe lângă iubita lui.

M-am ridicat nervoasă de la masă, aruncându-mi resturile la coșul de gunoi și am lăsat farfuria in chiuvetă.