Ispitirea lui Anders

16

16

ANDERS

— Cineva e în toane bune din câte văd.

Cotul lui Eros mă înghiontește în braț de mai multe ori, și-am impresia că uneori își uită propria putere pentru că, fir-ar să fie, doare ca naiba! Îi arunc o ocheadă scurtă cu coada ochiului, ignorându-i rânjetul de toată frumusețea care începe să i se întindă pe față.

Are însă dreptate; chiar am o dispoziție bună. Lucru care nu cred să se mai fi întâmplat de... luni de zile.

— Motivul pentru care arăți mai puțin constipate are și un nume? mă îmboldește din nou cu cotul, împingându-se puțin în mine când un grup mai mare de fete trece pe lângă noi. Hmm, oare să fie vorba de... Eden Young?

Ridică într-un mod sugestiv din sprâncene, iar eu îmi alung pentru a nu știu câta oară pe anul ăsta gândul tentant de a-i trage una în plină figură. Nu am să pot înțelege vreodată cum de am reușit să ne împrietenim la grădiniță. Și cum de, în toți anii ăștia, n-am sărit unul la gâtul celuilalt când ar fi existat atât de multe șanse de a o face. Deși Petrovski reușește oricum să mi se strecoare pe sub piele. Dacă nu l-aș cunoaște atât de bine, aș putea chiar să cred că e o bunicuță bârfitoare sub acoperire.

— Ai auzit, Royal? Băiatul nostru s-a îndrăgostit! În sfârșit s-a înfăptuit imposibilul. A scăpat și el, Doamne ajută, Amin, de virginitate. Sunt atât de mândru de tine, Anders. Atât de mândru...

Mă cuprinde cu un braț de după umerii, încercând să-și șteargă nasul de paltonul meu.

De data asta, chiar îi articulez un cot în stomac. Nu destul de puternic cât să-l lezeze în vreun fel, dar suficient cât să-l desprindă de lângă mine. Încă îi persistă însă rânjetul pe față, așa că mai mult ca sigur doar i-am făcut jocul.

— Deci chiar ești cu ea? Pe bune, pe bune? Doar am auzit eu niște zvonuri prin campus.

Ridic din umeri, fără să-i dau un răspuns propriu-zis. Ultimul lucru de care mai am acum nevoie ar fi ca Eros să-nceapă să anunțe în stânga și-n dreapta că mi-am făcut oficial o iubită. N-aș mai avea deloc liniște la cum îl cunosc și, la drept vorbind, nici nu e cazul să fie răspândite și mai multe zvonuri decât circulă deja. Nu înțeleg prea bine de ce ar putea fi cineva interesat de viața mea personală. Pe mine unul mă doare undeva cine cu cine se combină, sau cine se culcă cu cine sau mai știu eu ce. Se pare însă că nu toată lumea gândește ca mine, dovadă stând și telefonul de azi noapte a lui Sam, managerul meu, care m-a întrebat fără prea multe ocolișuri dacă sunt sau nu împreună cu cineva. Aparent, cineva din căminul lui Eden m-a văzut intrând acolo aseară și bum, deja au început să se vehiculeze tot felul de știri despre așa-zisele mele escapade... nocturne. Mă mir cu de nu am primit niciun semn și de la tata. În mod normal, ar fi fost primul care mi-ar fi sărit la gât să-mi ordone să mi-o țin în pantaloni ca nu care cumva să pornesc vreun scandal. L-am asigurat însă pe Sam că nu ar avea de ce să-și facă griji. Nu pentru că țin neapărat să ascund relația, mai mult sau mai puțin convențională, cu Eden, ci pentru că, după cum am spus, îmi place ideea de viață privată. Și știu oricum, din experiențele anterioare, că aș abate o atenție nedorită și asupra lui Eden, iar ultimul lucru pe care mi-l doresc ar fi să o arunc în mijlocul unor hiene fără scrupule.

Mă întreb într-o doară cum s-a descurcat la preselecțiile de acum câteva zile. Dacă a trecut mai departe. Dacă a intrat în orchestră. Nu mă aștept să mă sune sau să-mi trimită vreun mesaj pentru a-mi spune ce s-a întâmplat. Nu cred c-am ajuns încă la stadiul ăla de intimitate, cu toate că, în mod cert, am avansat în alte... privințe.