Lullaby for a wolf

Alpha

Ma simt implinita..nu cred ca este cineva capabil sa explice starea mea. E ceva unic sa vezi cum esti apreciat si iubit pe masura muncii depuse.

Poantele mele sunt exemplul ideal care infatiseaza munca depusa. Sunt rupte si tocite si cu o stabilitate ce lasa de dorit, dar nu ma plang de ele. Nu-mi permit luxul asta. Asa cum sunt, de 2 ani, isi fac bine treaba si nici daca as vrea, nu imi permit sa le schimb. Acelasi lucru pot spune si despre tùl-ul meu. Dar nu conteaza asta. Ce conteaza cu adevarat este ca fac ce imi doresc, chiar daca sunt sacrificiile enorme. Sunt zile in care ma multumesc cu strictul necesar de mancare pentru a-mi permite sa platesc chiria si sala in care repet ore pe.zi. Norocul meu este ca liceul de arte ce tocmai l-am terminat imi asigura cheltuielile de drum si imi plateste cantonamente. Nici nu vreau sa ma gandesc la ziua in care nu o sa am nici un sprijin material . E dificil sa vezi ca dupa o zi in care ai muncit 12 ore, seara nu ai ce manca si te multumesti cu cateva pahare de apa. Bani castigati din spectacole nu sunt nici pe departe atat de multi precum se aude, astfel abia imi permit sa-mi achit chiria garsonierei impreuna cu facturile casnice. Din pricina remuneratiei ce nu egaleaza nici pe departe efortul din spatele unui spectacol de balet, lipsa de fier dobandita in urma alimentatiei mele saracacioase, s-a agravat, ajungand anemica, corpul meu ramanand la o talie mica, obisnuita unei copile.

Adancita in grijile zilnice, nici nu observ cand coregrafa mea intra in incapere cu un zambet urias si molipsitor. Femeia aceasta m-a crescut ca o mama si m-a sustinut atat moral cat si financiar. Parul ei lung este grizonat si impletit intr-un coc elegant. Oricine ar privi-o si-ar da seama ca a fost la tineretea ei o balerina. Postura dreapta, dar eleganta si mersul mai perfect ca cel al modelelor, duc pe oricine cu gandul la o cariera in arta dansului. Este cu cel putin 10 centimetrii mai inalta ca mine si putin mai plinuta. O admir enorm pentru ca si-a dedicat intreaga viata pasiunii ei mistuitoare pentru "arta in plié" si a incantat publicul in numeroase spectacole de-a lungul anilor.

-Ai fost perfecta, micuta mea!

Si spunand asta ma cuprinde intr.o imbratisare de urs. Ma desprind cu greu, pentru ca fiinta asta fragila ar putea sufoca orice om cu o imbratisare. Ma saruta pe amandoi obrajii si ma priveste cu adoratie, exact cum o mama isi priveste copilul.

Gandurile despre familia ce am avut-o imi aduc lacrimi in ochi. Dupa pierderea haitei nu am mai fost niciodata la fel. Mereu ma izolam de restul lumii, crezand ca asa e mai bine,iar cand simteam ca nu mai pot, mergeam la studio si dansam pana imi cedau picioarele.

Pentru ca eram o fetita de 14 ani, singura pe lume, am ajuns la camin. Trei luni de zile, perioada pe care am petrecut-o acolo am crezut ca mor. Era groaznic. Asistentele.de acolo gaseau mereu un motiv sa te bata. Eram doar o copila naiva si rasfatata de vechiul Alpha si de parinti, care a luat contact cu viata din plin. Pierderea brusca a tot ce aveam, m-a transformat intr-o umbra a pamantului. Dupa 92 de zile am fugit din camin si am dat probe pentru liceul de arte unde am locuit la internat. Gandul ca am scapat din infern era mai puternic decat orice zvon aflat despre nebuniile petrecute in internat. Eram speriata si singura intr-un campus plin de baieti care se ocupau cu proxenetism si vanzari de droguri. Mereu stateam incuiata in camera, iar cand ieseam prin campus, purtam mereu la mine un briceag sau un pumnal, pentru ca lupoaica mea nu avea instinctul de lupta format.

Am mers la box timp de trei ani pentru a invata sa ma apar in caz de orice. Chiar daca pasiunea mea pentru balet se batea cap in cap cu boxul, a trebuit sa imi impart timpul in doua directii paralele. Antrenorul de la full contact era un batranel simpatic de 65 de ani, fost boxior din lotul national. Am invatat multe lucruri de la el, printre care si cum sa beau fara sa-mi pierd mintile. Dupa ce invatasem totul, mergeam serile in padure si predam controlul lupoaicei mele, incercand sa-mi dezvolt instinctul de lupta. Pierdeam des controlul precum si rabdarea, asa ca am invatat sa creez o conexiune cu Raisa, lupoaica mea, astfel stapanindu-i temperamentul impulsiv. Nu putine erau datile cand stateam zile cu vanatai adanci si fracturi de oase din cauza loviturilor in copaci sau a luptelor cu Rouge.