A doua zi când m-am trezit plicul era pe o parte a pernei. L-am dat deoparte și m-am îndreptat spre baie. În oglinda se vedea un chip melancolic, trist. În acel moment am aruncat pieptănul în oglinda. Bucățele mici de sticla cădeau pe jos. O voce chinuită îmi șopti:
- De ce vrei sa ma rănesti?
Eu eram intepenita de frică iar el îmi șopti:
- Deschide plicul...
În acea secunda am luat plicul, m-am dus în fața oglinzii sparte și am țipat zicându-i:
- De ce ai vrea sa deschid eu plicul? De ce...
Izbucnind în lacrimi acea voce îmi spune:
- Nu trebuie sa te superi... Nu ai de ce sa fii tristă... Acolo sunt toate pozele și amintirile de care nu ai avut habar... Doar deschide plicul, te vei lamuri de ce sunt aici...
