După ce am citit scrisoarea m-am uitat prin poze... Erau poze cu mama, cu tata și cu fratele meu, Jason. Râuri de lacrimi au început sa curgă. Chiar eram abandonată... Fără părinți...
Jess era lângă mine. Tremura toată. Este slăbită... Aduc un pahar cu suc și încerc sa ii dau o pastila.
-Abbie... Poți sa o suni pe mama?
-Dar de ce?
-Îmi este frica... Ce mi s-a întâmplat?
-Pai... Ai leșinat și... ĂĂă.... Da... Ai leșinat.
-Doar atât?
-Da... Ii spun cu lacrimi în ochi.
M-am îndreptat spre baie. Îmi este foarte frig... Sunt șocată de ce mi s-a întâmplat... Oare Jason este fratele meu? Oare chiar părinții mei au murit arși? Oare am familie... Cine sunt? Am trăit toată viata în minciune?!
Se face din ce în ce mai frig... Am ajuns în baie deschid robinetul și ma clătesc pe față. În oglinda vad un băiat, adolescent. "Cine mai este și ăsta? Dar este sexy nu pot nega asta." Parul lui este creț, brunet. Fața este ovala iar bărbia puțin ascuțită. Ochii ii are albaștri ca marea. Este de-a dreptul chipeș.
-Hei... Îmi spune cu o voce pașnică, de prietenie.
-Hei... Cine ești? Ii spun cu glasul tremurând.
-Eu sunt băiatul care ți-a dăruit plicul. - Dar... De ce ai posedat-o pe Jess?
-Deoarece a trebuit. Trebuia să te fac într-un fel sa deschizi acel plic...
-Demonul... Tu ești un demon?
-Da...
-Pai...Omoara-ma... Mănâncă-mi mințile... Deja sunt nebuna...
-Nu vreau sa fac asta... Nu sunt ca ceilalți demoni... Eu sunt pașnic... Nu iti vreau răul. Vreau sa te ajut.
-În ce sens?
-Vei vedea...
Dispare. M-am dus la Jess. Nu mi-a venit sa cred... Absolut totul era la loc... Sucul. Paharele și mâncarea era pusa la locul ei... Jess se uita la mine speriată și îmi spune:
-Ai pățit ceva? Nu te-am mai văzut asa de speriată. Ce ai pățit? Ți-a furat Wc-ul limba??
-Nu... Sunt ok. Hai sa ne vedem în continuare de treabă. Sa mâncăm ceva...
Eu tot nu am înțeles cum naiba sa întâmplat totul?? Oare care este numele demonului?
