||Ingeri pe Pamant||

Capitolul I - El

Razele soarelui intrau pe fereastra de la dormitorul meu trezindu-mă din somnul meu adânc. M-am întins ca o pisică și am căscat zgomotos.

M-am ridicat în fund acoperind-mi fața cu mâinile.

Țrrrrrr. Țrrrrr.

Îmi întind mâna până la noptieră și opresc alarma enervantă. Apuc telefonul și îmi mijesc ochii pentru a descifra ora. Era 6:30.

Iar mă trezisem înaintea alarmei. Și chiar nu mă deranjează să mă trezesc devreme. Aș putea să-mi dezactivez alarma căci sunt sigură că m-aș trezi la timp. Dar nu pot risca. Nu acum că am primit o bursă la Yale.

Pun pariu că părinții mei ar fi fost mândrii de mine. Mi-o imaginez pe mama spunându-mi fericită în timp ce îmi oferă o îmbrățișare caldă "Ce mare ai crescut, fata mea! Te iubesc mult, mult de tot și vreau să știi ce mândră sunt de tine." și pe tata punându-și mână pe umărul meu și privindu-mă în ochii "Nici nu știi cât de mândru sunt de tine, îngerașul meu. Să înveți bine și să te bucuri de viață.". Păcat ca ei nu sunt aici să vadă cum intru la Yale, facultatea pe care și ei au făcut-o. Erau amândoi niște avocați de succes până când au murit lăsându-mă pe mine singură într-un oraș crud.

Acum 5 ani. De ziua mea. Îmi așteptam părinții să vină din Londra, unde au fost pentru un caz important, dar nu au mai ajuns niciodată.

~Flashback~

Stăteam pe canapeaua din vechea casă așteptându-mi părinții dar în schimb, am primit un mesaj anonim: "Erica,știu că ești prea tânără pentru a primi vești ca acestea și îmi pare sincer rău, dar tu trebuie să știi asta. Parintii tai nu mai vin. Au murit."

La inceput am crezut ca e o gluma, o farsa, dar nu au venit nici a doua zi, in schimb, la usa casei au aparut doi politisti.

-Buna ziua. Sunteti cumva Erica Moon? a intrebat unul din ei.

-Da. De ce?

-Imi pare foarte rau sa va spun dar parintii dumneavoastra au murit intr-un accident rutier. Daca vreti sa ne insotiti pana la sectie pentru a semna niste acte.

~End of flashback~

Simt o lacrima curgandu-mi pe obraz ca de fiecare data cand dezgrop acea amintire dureroasa.

Imi sterg lacrimile cu podul palmei si intru in baie ca sa fac un dus. Ma dezbrac si intru in cabina dand drumul la apa rece. Imediat cum apa imi atinge pielea, simt cum muschii mi se relaxeaza.

Opresc apa si ma infasor intr-un prosop alb si pufos. Ies din cabina si ma pozitionez in fata oglinzii.

M-am schimbat foarte mult fata de acum 5 ani. Parul meu blond pe care inainte il aveam lung pana la solduri, acum este abia pana la jumatatea spatelui. Ochii mei albastri care inainte straluceau de fericire, acum au o nuanta mai inchisa si sunt injectati de la toate noptile in care am plans. Singurul lucru care nu prea s-a schimbat la mine este inaltimea. De acum 5 ani si pana azi am crescut cu maxim 10 centimetri. Tot pitica am ramas.

Imi usuc parul cat pot cu un prosop si ies din baie ca sa imi aleg hainelecu care o sa ma imbrac in prima zi la Yale.

Dupa multe cautari gasesc o pereche de blugi negrii, stramti, un tricou pe care il ador si pe care scrie "Don't cry. Just say FUCK YOU and smile." impreuna cu niste ghetute negre cu tinte, toata tinuta fiind completata de o geaca neagra, de piele pana la jumatea spatelui.

Ma imbrac repede, imi usuc parul si il las pe spate si ma machez decent cu putin rimel si gloss. Niciodata nu mi-a placut machiajul. De obicei nu ma machiez, dar azi e o zi speciala asa ca m-am gandit ca putin nu strica.