Un ninja nu renunță niciodată. LEGO NINJAGO HUMAN

~Capitolul 5~

" - Nu te mai strofoca, o să mori din cauza prostiei tale.

- Ce păcat, că după ce va termina Overlord cu tine, nu o să mai exiști, nu este minunat? Scăpăm de o povară!

- Se pare că nici acum nu ți-ai activat puterile, ce frumos din partea ta. "

- Nu te mai mișca, sunt conștientă că te doare. Mormăie cu jumătate de gură Skylor.

Singurul lucru pe care mi-l mai aminteasc înainte să cadă acoperisul, a fost momentul de glorie a lui Phytor, din câte mi-au povestit ninja, se pare că am fost prinsă la timp, dar am suferit o lovitură la cap. Skylor încerca să mă convingă că alifia pe care o folosește este din plante medicinale, dar culoarea sa albăstruie nu a reușit să mă convingă că tot ce spunea roșcata era adevărat.

- Trebuie să folosesc această alifie ca să nu te mai doară, știu că este destul de dureros, nu esti singura care s-a rănit, dar ai văzut că noi ne mai plângem.

- Imi pare rău, Skylor. Dar voi sunteți ninja de mult timp , sunt conștientă că nu este prima dată când vă răniți, dar aceea alifie sunt sigură că nu este făcută din plante așa cum ai spus.

O privesc pe Skylor cum oftează după să lase jos aceea alifie și să imi pună un bandaj pe locul afectat, nu ar fi trebuit să mă plâng dar era pentru prima dată când capul meu a fost așa de afectat. Din câte am înțeles de la Skylor, Sensei vrea să mă antreneze din nou, nu eram pregătită nici sufletește nici trupești mai ales după tot ce s-a întâmplat aseară.

*

- Astăzi o să te lupti cu ceilalți, poate așa o să observi tehnici diferite, atacul șerpilor ne-a luat pe nepregătite, în mod normal trebuia să ne așteptăm la asta. Spune Sensei Wu strângându-ne pe toți afară, mai exact în grădina mănăstiri, se putea vedea cât de afectat era acoperișul, nici nu vroiam să mă gândesc cum anume o să il repare.

Fără să realizez am ajuns în mijlocul grădini cu Kai in fața mea, acesta avea un bandaj la nivelul brațului stâng, dar nu părea afectat de acest lucru. Poate Skylor avea dreptate, ei nu se plângeau, treceau prin atâtea fără să se plangă, nu am auzit pe nimeni când acoperisul a fost distrus, poate nu este prima dată când se întâmplă acest lucru.
Sensei imi dădu un băț de bambus și brunetului la fel, se pare că prima lecție nu implica puterile. In momentul în care strâng bățul, brunetul mă atacă , din instinct am îndreptat bățul de bambus spre aceata dar Kai avea alte planuri. Fară să imi dau seama am ajuns pe jos, se pare că acel atac fusese doar o distragere ca să mă atace la picioare, astfel pierzându- mi echilibrul.

- Chiar dacă inamicul te atacă, uită te în stânga, în dreapta, în spate și la picioare, nu ai de unde să ști dacă acesta este fixat pe ideea de a te ataca la față sau să folosească atacul doar ca să îți atragă atenția. Spune Kai întinzându-mi mâna ca să mă pot ridica.

- Să ști că era mult mai folositor dacă îmi spuneai asta de la început.

- Imi pare rău, dar aseară șerpii nu ne-au trimis o scrisoare ca să ne anunțe că o să ne atace. Spune Kai folosind un ton ironic după să îi arunce bățul de bambus lui Cole.