-Ash , esti bine? Ce s-a intamplat? (Intreaba mama ingrijorata)
-Sunt bine , mama!
-De ce plangi?
-Nick...*lacrimile nu se mai opreau*
A urmat un moment in care nimeni nu a spus nimic si mama ma tinea strans in brate . Revenisem la normal. Peste cateva minute am plecat spre casa Marei .
-Oh , Ash! Intra repede.
-Hei , Mar' !
-Cum esti?
-Habar n-am. In acest moment sunt foarte confuza ... Nu stiu daca simt sau nu ceva pentru el.. Tu ce crezi?
-Eu cred ca inca il iubesti foarte mult si ar trebui sa te duci la el la spital.
-Asta e cea mai grozava idee. Sper doar sa nu dau de tarfa aia acolo.
-Daca este si ea, mergi in continuare si nu o baga in seama.
-Ok. Am fugit. Te sun mai tarziu. Paa!
-Ai grija!
Ajunsesem la spital. Tarfa era acolo , dar urmasem sfatul Marei . Se uita la mine ca la a 8-a minune a lumii. Eh , am ignorat-o. Nick era la terapie intensiva.. Era atat de neputincios intis pe patul acela de spital. Voiam doar sa il iau in brate si sa ii spun cat de mult il iubesc m dar era imposibil. La un moment dat , parintii au primit apribarea medicului ca pot intra doar pentru 5 minute . Atat de draguti sunt parintii lui , ca m--au lasat pe mine sa intru in locul lor.
Intrasem.. Emotiile incepeau sa ma cuprinda din nou . M-am apropiat incet de el si cu grija m-am asezat pe pat , cat sa nu ii deranjez vreo parte a corpului.
-Hei , Nick ! Ma auzi? Sunt eu , Ash!
Nu dadea niciun semn ca ma aude ... dar am continuat.
-Parintii tai m-au lasat sa intru.. Vreau sa iti spun doar ca sunt langa tine. Nu imi vine sa cred ce ti s-a intamplat. E o nebunie si sper sa scapi cu bine. Vreau sa iti spun , ca dupa tot ce s-a intamplat intre noi , eu inca te iubesc. Te iubesc foarte mult si nu-mi mai pasa ce simti tu. Oricum , am vazut ca te--ai impacat cu tarfa aia de Aylin .. mda., Sarutul acela din parcul de distractii ce a fost? Chiar ai simtit ceva?
-Domnisoara , trebuie sa iesiti! (Spune o asistenta)
-Ok. O sa ies imediat.
Nick , eu trebuie sa plec . Te iubesc!
