ea e cosmos

vii.

timpurile vulgare ne sfărâmă oasele precum niște hiene sacrofage
aș fi vrut să fiu un stimulent pentru viața cuiva
așa aș fi devenit automat și pentru mine

nu vreau să ajung forțat la concluzia că
trebuie să mă calc în picioare ca să fac oamenii fericiți
și nici la faptul că e mai bine să las de la mine
nu prea am ce să las când altarele sunt pline de sacrificii
lăsați-mă să văd cum ceara caldă cade pe podea
la răsărit suntem niște copii ilegitimi ai libertății cu anxietatea pusă pe repeat